Bolnavii care au fost infectaţi cu acest virus trec prin clipe de coşmar, pentru că tratamentele sunt scumpe, se dau doar în cazurile grave şi numai până la vârsta de 65 de ani.

Acele de seringă nesterilizate şi transfuziile cu sânge infectat au îmbolnă vit mii, poate, zeci de mii de români cu hepatită B sau C în anii ’90, dar şi mult după aceea. Infecţia s-a transmis de-a lungul anilor prin intermediul stomatologilor, al cabinetelor de cosmetică, prin sex, dar, probabil, şi prin transfuzii, pentru că virusurile nu pot fi depistate uneori nici la cei care donează sânge şi au analizele în regulă.   Doi soţi din Slatina au luat hepatită C cel mai probabil de la stomatologul unde unul dintre ei se trata. Viaţa li se pare un calvar. Au o fetiţă de 15 ani pe care se tem că o vor părăsi prea devreme. Nu li se dă voie să facă un tratament gratuit, cu interferon, prin casa de asigurări, pentru că nu sunt „suficient de bolnavi“. În cazul lor sunt alte mii de români. În acest moment, mai puţin de 5.000 primesc tratament. „Avem nevoie de un program naţional“ Pentru fiecare pacient care intră pe tratament cu interferon gratuit, prin casa de asigurări, există încă un bolnav care îşi aşteaptă, umil, rândul pe listă. „Problema aceasta ar putea fi rezolvată uşor, dacă Ministerul Sănătăţii ar elabora un program naţional de hepatite. Astfel s-ar şti exact numărul pacienţilor care au nevoie de tratament în anii următori“, spune Gheorghe Ionescu, preşedintele SanoHep România, o asociaţie a bolnavilor de hepatită. Între timp, Ministerul Sănătăţii se luptă de un an cu semnarea unui ghid de tratament pentru hepatită, care ar uşura pacienţilor accesul la tratament, stabilind mai clar categoriile de bolnavi care pot beneficia de terapie. Doar 2% dintre cei infectaţi sunt trataţi

Deşi medicii spun că România nu se numără printre ţările cu numărul cel mai mare de bolnavi de hepatită, recunosc că ţara noastră se remarcă printre cele cu rata cea mai mică a bolnavilor trataţi cu interferon: doi la sută dintre cei infectaţi primesc un astfel de tratament, menit să elimine virusul din sânge.

„În nicio ţară nu sunt trataţi toţi bolnavii, iar procentul este corespunzător PIB-ului (produs intern brut). În Franţa, ţara care stă cel mai bine, sunt trataţi 10-12 la sută dintre cei infectaţi“, justifică Mihai Voiculescu, şeful Centrului de Medicină Internă la Institutul Clinic Fundeni, procentul mic al celor aflaţi sub tratament. Odată ce a fost diagnosticat cu hepatită virală, viaţa unui bolnav se schimbă complet.

„Pacientul nu e singur în lupta lui, trebuie în permanenţă să discute cu medicul. Dacă eşti informat, ştii la ce să te aştepţi. Ştii că nu mai trebuie să consumi alcool, să fumezi, că trebuie să te menajezi“, subliniază medicul internist Doru Cristian Gavrilă. Cu tratament şi cu un stil de viaţă sănătos, şansa de viaţă poate ajunge la 30 de ani. Informaţi despre cum ar trebui să se comporte de acum înainte sunt şi soţii Urâtu, din Slatina, diagnosticaţi în urmă cu un an cu hepatită C, însă asta nu-i opreşte în a-şi privi viitorul cu nesiguranţă. „

Eu m-am simţit rău prima dată, iar în urma analizelor am aflat că şi eu, şi soţul suntem bolnavi. Fetiţa noastră de 15 ani nu este, dar mi-e frică să-i repet testele. Hepatita ne-a luat orice speranţă, ne-a distrus viitorul“, spune, cu amărăciune, Rodica Urâtu. De un an, atât ea, cât şi soţul ei iau zilnic pastile pentru ajutarea celulelor din ficat să elimine toxinele. De dosar pentru obţinerea dreptului la tratament cu interferon nu poate fi vorba.

„Deşi am viremia foarte mare, am un grad minim de fibroză în ficat (F0)“, subliniază Ştefan Urâtu. Pe interferon intră doar pacienţii cu gradele mai mari de F1, potrivit criteriilor Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate. „Noi am insistat să se reducă gradul de fibroză la F1. La acest grad, omul răspunde mai bine la tratament, în timp ce la F4 este deja vorba despre ciroză“, comentează Gheorghe Ionescu.

LUPTĂ CÅŞTIGATĂ

„Vindecat“ de hepatită

Gheorghe Ionescu, preşedintele SanoHep, asociaţie care reprezintă interesele bolnavilor cu hepatită, a fost diagnosticat cu hepatită C imediat după Revoluţie. S-a numărat printre primii români care au încercat puterea vindecătoare a interferonului, dar şi capacitatea sa distrugătoare. „Am făcut tratamente atât în ţară, cât şi în străinătate. Am avut temperatură, dureri de oase, stări de vomă, mi-a căzut şi părul, dar organismul m-a ajutat să fac mai multe cure“, îşi aminteşte Ionescu.   În multe cazuri, din pricina stărilor de rău provocate de medicament, pacienţii renunţă la tratamentul care ar distruge virusul din sânge şi preferă medicamentele care doar ajută ficatul să lupte împotriva toxinelor, dar nu omoară virusul. Spre deosebire de alte ţări europene, foarte puţini români renunţă să mai facă tratament.

Cabinetele stomatologice, ca şi periuţele de dinţi pot transmite hepatita

Hepatita B şi C se transmite prin contactul cu sânge infectat (la stomatolog), prin transfuzii de sânge, prin injecţii cu ace nesterile sau prin contact sexual neprotejat. „Tatuajele sunt foarte periculoase. Mă îndoiesc că acele folosite sunt întotdeauna sterilizate. De asemenea, dacă cineva foloseşte periuţ a de dinţi a unei persoane infectate şi pe ea se găseşte un strop de sânge, infectarea este garantată dacă utilizatorul are o rană la gingie“, explică profesor doctor Carol Stanciu, preşedintele Societăţii Române de Gastroenterologie.

Statisticile relevă faptul că peste 80% dintre persoanele infectate cu virus hepatic C vor dezvolta hepatită cronică. Dintre acestea, dacă boala rămâne netratată, aproximativ o treime fac ciroză hepatică în mai puţin de 20 de ani de la infectare, o altă treime vor progresa către ciroză în aproximativ 30 de ani de la infectarea cu virusul hepatic C şi, la o ultimă treime, progresia spre ciroză va fi extrem de lentă şi nu vor dezvolta boala. În România, aproximativ 7% din populaţie are hepatită B. Cele mai multe cazuri se găsesc la ora- şe, în cartierele sărace. Spre exemplu, în jur de 18% dintre bucureş teni au hepatită B cronică.

PREVENTIV

Împotrivă hepatitei B există vaccin

Hepatita B poate fi prevenită cu ajutorul unui vaccin care se găseşte în România. Acesta se face în mai multe doze şi oferă protecţie abia după ultima administrare. Din acest motiv, persoanele vaccinate trebuie să folosească prezervativul până la ultima doză. Cei care au făcut acest vaccin nu se vor îmbolnăvi chiar dacă intră în contact cu virusul. „Vaccinul se face mai ales copiilor şi personalului sanitar. Nu toată lumea trebuie să se vaccineze. Mai întâi, trebuie să facă analize de sânge, pentru a vedea dacă au anticorpi, caz în care nu mai au nevoie de vaccin“, declară Carol Stanciu. Vaccinul este eficient timp de 5-7 ani.