După ce v-am prezentat sporturile preferate ale Europei de Nord, Centrale, de Vest şi de Sud, vă prezentăm ultima parte a hărţii sportive a Europei: Europa de Est. Episodul de astăzi include şi superlative ale lumii sportive româneşti.
Românii sunt graţioşi
Tradiţia românească în gimnastică începe epocal, cu episodul Nadia Comăneci. Nadia înseamnă speranţă, dar gimnasta născută la Oneşti a întrecut aşteptările tuturor. La Jocurile Olimpice de la Montreal, din 1976, românca devenea prima gimnastă care primea nota maximă: 10.
La 28 de ani de la ultimul său concurs oficial, Nadia rămâne un nume extrem de respectat în lume. Românca este singura sportivă care a primit Ordinul Olimpic de două ori, în 1984 şi 2004.
Alături de sportiva bielorusă Olga Korbut (a reprezentat în concursuri URSS), Nadia este socotită persoana cu cea mai mare contribuţie la dezvoltarea şi popularizarea gimnasticii.
În concursurile de astăzi, un element executat de gimnaste la paralele poartă numele "saltul Comăneci".
Tradiţia a continuat cu nume ca Daniela Silivaş, Lavinia Miloşovici, Gina Gogean, Simona Amânar, Andreea Răducan, Maria Olaru, Cătălina Ponor sau Sandra Izbaşa.
La masculin, Marius Urzică s-a remarcat cu evoluţiile superbe la cal cu mânere (singurul gimnast notat cu 10 la acest aparat), iar Marian Drăgulescu a devenit cunoscut pentru spectaculoasele evoluţii de la sărituri şi sol. Drăgulescu a avut însă mari probleme de concentrare la Jocurile Olimpice. Atât la Atena 2004, cât şi la Beijing 2008, românul a reuşit o primă săritură perfectă, dar a ratat-o complet pe cea de-a doua. Astfel, românul a rămas fără aur olimpic, singurul titlu care i-a lipsit din carieră. Un alt nume mare este Dan Grecu, primul gimnast român medaliat olimpic (bronz la inele în 1976).
Gimnastica este sportul care a adus României cele mai multe medalii olimpice, 69, dintre care 24 de aur.
Bulgarii şi armenii, specialişti în lupte
Naţie slavă, bulgarii sunt buni cam în ce sunt şi ruşii: şah şi lupte. Însă ultimul este sportul care i-a făcut celebri pe locuitorii de la sud de Dunăre. Luptătorii bulgari au cucerit cam tot atâtea medalii olimpice ce gimnaştii români, 67, dintre care 16 de aur.
Bulgarii au un nume mare şi în skanderberg, Tsvetan Gaşevski. Acesta are două titluri mondiale şi cinci europene.
La sfârşit de secol 19, bulgarul Yousuf Ismail era socotit între primii trei cei mai puternici oameni din lumii, ajutat şi de dimensiunile uriaşe pentru acele vremuri: 1,88 metri şi 110 kilograme. Sportivul s-a născut în Bulgaria, dar a onorat imaginea dură a Imperiului Otoman, el fiind poreclit şi "Turcul cel teribil". A murit la doar 41 de ani, după ce vasul în care se afla s-a scufundat.
Călătorind puţin în secolul următor, Bulgaria a dat mari luptători, ca Dimitar Dobrev, Prodan Gardzhev, Petar Kirov, Armen Nazarian (a cucerit aurul olimpic atât pentru Bulgaria, cât şi pentru Armenia) şi Valentin Yordanov.
Armenii excelează şi ei la această disciplină, cucerind patru medalii olimpice, dintre cele nouă câştigate de această ţară în istoria prezenţelor sale la JO. Nazarian este singurul armen care se poate lăuda cu aurul olimpic. În 2000, el a mai cucerit unul, dar pentru Bulgaria.
Lituanienii, de la trei puncte
Valoarea baschetbalistică se măsoară şi prin numărul de jucători interni care ajung să joace în campionatul american, celebrul NBA. Arvydas Sabonis, sarunas Marciulionis, Zydrunas Ilgauskas, Darius Songaila, Sarunas Jasikevicius, Marttynas Andriuskevicius şi Linas Kleiza au reuşit această performanţă. Sunt câţiva, nu? Spre exemplu, un singur român a ajuns în NBA, marele Ghiţă Mureşan.
Sportul în sine a apărut în 1891, când un profesor de educaţie fizică s-a gândit la un sport care să menţină forma fizică a sportivilor canadieni în timpul perioadei de iarnă.
În Lituania, sporul a prins încă de la începutul secolului XX, astfel încât, în 1937, ţara cucerea primul său titlu european. Echipa masculină este triplă medaliată la Jocurile Olimpice, în 1992, 1996 şi 2000.
La nivel de club, Zalgiris Kaunas a căştigat Cupa Europei şi Euroliga (1998 şi 1999), iar cei de la Lietuvos Rytas au dus la Vilnius Cupa ULEB, ediţia 2005.
Letonii ştiu mereu unde e nordul
Baschetul este considerat sportul naţional al Letoniei, iar hocheiul este de departe cel mai popular.
Totuşi, Letonia este gazda mai multor competiţii de renume în ceea ce priveşte orientare turistică. Sportul are mai multe variante, dar cea mai practicată combină alergatul pe teren accidentat cu orientarea prin pădure, folosind o hartă şi o busolă.
Ofiţerii erau instruiţi pentru a-şi conduce trupele printr-un teritoriu necunoscut. Aşadar, era o necesitate. Dar lumea a scăpat de multe dintre războaie, aşa că orientarea de astăzi ţine de domeniul distracţiei. În Letonia, există chiar o Federeraţie de Orienteering, denumirea britanică a sportului.
Estonienilor le place să stea cu capul în jos
Kiiking-ul este un sport ciudat, inventat chiar de estonieni, în urmă cu doar 13 ani. Aparatul de concurs este un leagăn, numai că sportivul are posibilitatea de a se învărti la 360 de grade de axul orizontal.
Are posibilitatea, dar chiar poate să o facă? Inventatorul sportului, Ado Kosk, a observat că, cu cât este mai lung braţul leagănului, cu atât este mai greu să te dai peste cap, reuşind un tur complet. Recordul aparţine, bineînţeles, unui estonian, Andrus Aasamae, care a reuşit un 360 cu un leagăn de 7 metri şi doi centimetri. În competiţii, braţele leagănului sunt telescopice, iar sportivul stă în picioare.
Ruşii fac cvadruplu tulup
E foarte greu de găsit un sport reprezentativ pentru Rusia, deoarece gimnastica artistică, gimnastica ritmică, şahul, luptele şi mai toate sporturile de iarnă sunt extrem de populare. Însă este demnă de remarcat dominaţia rusă din patinajul artistic.
Varianta modernă a sportului a fost adusă în prim-plan de un american, la mijlocul secolului 19.
URSS-ul a devenit o mare putere în anii '60, Între 1964 şi 2006, sovieticii şi, apoi, ruşii au cucerit medalii de aur la fiecare ediţie a Jocurilor Olimpice de Iarnă. La ultima Olimpiadă, găzduită de oraşul Torino în 2006, ruşii au plecat acasă cu trei dintre cele patru medalii de aur decernate: Evgheni Pluşenko a câştigat aurul la masculin, Tatiana Totmianina şi Maxim Marinin au sărit şi patinat minunat pentru titlul la perechi, iar cuplul Tatiana Navka şi Roman Kostomarov au luat titlul la dans pe gheaţă. Doar la feminin Rusia nu s-a impus, Irina Slutskaya luând doar bronzul, învinsă de japoneza Shizuka Arakawa şi de americanca Sasha Cohen.
Ucraina, plină de ritm
La începutul secolului al XIX-lea, un suedez le propunea studenţilor săi să îşi exprime sentimentele şi emoţiile prin mişcări ale corpului. Exerciţiul a devenit sport în Statele Unite, unde Catharine Beecher a socotit că gimnastica ar trebui să fie "graţie fără dans".
Deşi nu ajung la măreţia rusoaicelor, ucrainiencele sunt şi ele în top. Merită amintite Anna Bessonova, Natalia Godunko, Elena Vitrişenko şi Alexandra Timoşenko.
Gimnastică ritmică de mare performanţă este rezervată femeilor, bărbaţii având doar competiţii izolate, de interes redus.
Ski freestyle ia avânt în Belarus
Belarusul se poate lăuda, în scurta sa istorie, cu câteva titluri olimpice de vază, printre care ţi cel obţinut în 2004, la Atena, de Yulia Nesrerenko, în proba de 100 de metri, însã un sport care câştigã tot mai multă popularitate în statul ex-sovietic este ski freestyle.
Dupã recunoaşterea sportului de către Federaţia Internaţională de Ski, în 1979, acesta a fost introdus, drept disciplină demonstrativă, la Jocurile Olimpice de la Calgary, din 1988. La Altberville, în 1992, a fost introdusă proba de moguli, iar doi ani mai târziu, la Lillehamer, a fost introdusă şi cometiţia de aeriene.
Schiorii bieloruşi excelează la probele de aeriene, câştigând mai multe medalii la Campionatele Mondiale, dar şi la Jocurile Olimpice de Iarnă. Dmitri Dashinski şi Alexei Grichin sunt medaliaţii Belarusului la ultimele trei ediţii ale Jocurilor Olimpice.
CITIŢI ŞI: Harta sportivă a Europei - Partea I