Prima parte a ultimei ecranizări a seriei lui J.K. Rowling demonstrează că franciza şi-a epuizat potenţialul.
Poate că e cea mai slabă carte din serie, dar nici chiar aşa!", exclama la finalul proiecţiei filmului "Harry Potter şi Talismanele Morţii - partea I" o spectatoare care citise toate volumele de J.K. Rowling. Şi, într-adevăr, seria de filme s-a înecat ca ţiganul la mal. Lumea Vrăjitorilor a devenit un loc nesigur şi periculos pentru toţi inamicii Lordului Cap-de-Mort.
Lupta cea temută a început - Devoratorii Morţii preiau controlul Ministerului Magiei şi al şcolii Hogwarts, terorizându-i şi arestându-i pe toţi cei care li se opun. Însă scopul lor principal este acela de a-l găsi pe Harry Potter (Daniel Radcliffe), şi de a i-l aduce, viu şi nevătămat, Lordului Cap-de-Mort.
Singura şansă de supravieţuire a lui Harry este de a găsi Horcruxurile, cheia imortalităţii Lordului Cap-de-Mort, şi artefactele în care şi-a ascuns sufletul. Căutând indicii, alături de prietenii săi, Ron (Rupert Grint) şi Hermione (Emma Watson), Harry descoperă o legendă străveche - aceea a Talismanelor Morţii (o baghetă, o piatră şi o mantie, toate înzestrate cu puteri magice) - care, dacă se dovedeşte a fi adevărată, i-ar asigura Lordului Întunericului puterea absolută la care râvneşte.
Însă destinul lui Harry fusese deja hotărât în trecut, în acea zi fatidică în care devenise «Băiatul care a supravieţuit ». Acum, eroul vrăjitor este mai aproape ca oricând de momentul pentru care se pregătise din prima zi a intrării sale la Hogwarts: bătălia finală cu Lordul Cap-de-Mort. Aşa arată sinopsisul filmului "Harry Potter şi Talismanele Morţii - partea I", mult mai coerent decât lungmetrajul în sine.
Stângăcii şi hibe în războiul dintre bine şi rău
Nu trebuie să citeşti seria de romane ca să ştii că franciza conţine personaje cu carul numai pentru a le "ucide" într-un mod cât mai imaginativ. Şi, după numărul de morţi de până acum (Sirius Black, Albus Dumbledore &co.), era clar că vor urma şi mai multe. Da, "Harry Potter şi Talismanele Morţii - partea I" musteşte de execuţii din cauza regimului tiranic impus de Lordul Cap-de-Mort (Ralph Fiennes) şi ridică miza cu o exhumare dramatică.
Singura problemă e că deja nu-ţi mai pasă, şi replica "Vreau să-l îngrop. Fără magie!" nu te poate face decât să râzi. Tind să cred că motivul este că regizorul David Yates a pornit de la premisa că publicul acestui film a venit cu temele făcute şi cu restul lungmetrajelor văzute - nota bene! altfel filmul e neinteligibil - aşa că nu şi-a mai bătut capul cu dezvoltarea personajelor. Cu excepţia celor trei din rolurile principale (care nu joacă rău deloc) şi, eventual, a lui Ralph Fiennes, restul actorilor au partituri infinitezimale. Iar cei trei... N-au timp să se maturizeze că sau aleargă, sau se bat sau fac muncă de detectivi plecând de la moştenirea complexă a lui Dumbledore.
Există o scenă de dans care să mai detensioneze situaţia, dar atât. În fine, Harry, Hermione şi Ron petrec atât de mult timp împreună şi tensiunile dintre ei - induse de Horcrux, desigur - umplu atât de multe cadre, că începi să te gândeşti că priveşti un film despre mărirea şi decăderea menajului à trois.
Harry s-a împiedicat şi a ajuns în alt film
Dincolo de faptul că vizionarea acestui lungmetraj implică nu doar cunoaşterea filmelor din serie, ci şi pe aceea a cărţilor - criticul Roger Ebert se plângea că el a văzut toate peliculele cu Harry, dar tot nu pricepea uneori despre ce vorbesc, de altfel, Hermione îi furnizează şi ea numeroase explicaţii micului vrăjitor -, "Harry Potter şi Talismanele Morţii - partea I" a sărăcit din punct de vedere vizual. Oh, desigur că plouă cu CGI, creaturile fantastice şi scenele de acţiune nu s-ar putea realiza altfel. Dar adio, Hogwarts, adio, vâjhâţ! Toate componentele atrăgătoare ale magiei s-au dus pe apa sâmbetei. Din magie a mai rămas doar strictul necesar conflictului armat: deghizări, teleportări (da, nu aşa se numesc în film), arme fermecate etc.
Fie şi aşa, se înţelege, vrăjitorii au crescut, trăiesc într-un soi de exil, şi vieţile le sunt ameninţate, aşa că nu mai au timp de frivolităţi. Dar lui Yates nu-i ajunge să extragă tot ce e satisfăcător din punct de vedere estetic din magie. Nu, îşi trimite şi protagoniştii în "no man's land". Harry, Hermione şi Ron petrec mult timp în natură şi la cort în acest film. Nu e nimic rău în excesul de camping, numai că Yates, ca să fie sumbru până la capăt, adaugă şi nişte peisaje dezolante, post-apocaliptice, de ai senzaţia că ai nimerit sau în "Drumul", sau în "Cartea lui Eli".
Chiar şi dacă accepţi că "Harry Potter şi Talismanele Morţii - partea I" este un film de tranziţie către finalul grandios al francizei, tot îţi lasă un gust amar. Nu că seria era pâinea şi sarea cinefililor, ci pentru că suma talentelor angrenate în acest lungmetraj este atât de consistentă, încât eşecul său îţi arde buzunarul cu atât mai mult.
"Este o perioadă foarte tensionată, deoarece sunt singuri, fără ajutor, iar Ron e frustrat de încetineala cu care avansează în misiunea lor şi îngrijorat pentru soarta familiei sale. Medalionul îi intensifică aceste sentimente negative şi, în plus, îi induce suspiciunea că ar fi ceva între Harry şi Hermione. Toate acestea duc la o ceartă explozivă între Harry şi Ron, care îi părăseşte furios", explică actorul Rupert Grint.