Cabinetul Mihai Tudose dă semne că supraimpozitarea companiilor care extrag țiței și gaze din pământul României, promisă în campania electorală, va fi abandonată. Valoarea resurselor naturale ale țării rămâne în continuare un subiect fierbinte, Curtea de Conturi descoperind că România a pierdut miliarde de lei din redevențe.

Orice companie care extrage petrol și gaze naturale plă- tește statului român o taxă denumită „redevență”. România s-a obligat în 2004, prin contractul de privatizare al Petrom, să nu schimbe redevențele la hidrocarburi timp de zece ani, ele fiind „înghețate” la un nivel de minim 3,5% și maxim 13,5%, în funcție de producție. Guvernele Ponta, Cioloș, Grindeanu și Tudose au promis că vin cu noi valori ale redevențelor, astfel încât românii să primească mai mulți bani pentru resursele pe care le dețin, însă niciun proiect nu a văzut lumina zilei.

Cum înclină balanța

Subiectul a devenit din ce în ce mai apăsător după ce România a constatat că încasările din redevențe au scăzut în ultimii doi ani cu aproximativ 30% din cauza scăderii prețurilor la țiței și gaze, potrivit datelor de la Agenţia Naţională de Resurse Minerale (ANRM). Surse guvernamentale au re latat ieri EVZ că anali zele derulate în prezent merg mai degrabă în sensul păstrării nivelului actual al redevențelor pen tru încurajarea investi- țiilor în perimetrele din Marea Neagră.

Schimbare de macaz

PSD și ALDE au promis când au venit la guvernare o “impozitare suplimentară a profiturilor obținute din extracția de resurse naturale și neprelucrate în România, cu cel puțin 20%”, însă ideea nu a mai fost susținută. În schimb, Guvernul a avansat noi variante. În acest timp, fostul premier Sorin Grindeanu s-a întâlnit la Guvern cu giganții OMV (Austria) și Exxon (SUA), care au descoperit în Marea Neagră zăcăminte importante dar așteaptă o clarificare a legislației românești pentru exploatarea lor. Fostul ministru al Economiei, Alexandru Petrescu, a spus în primăvară că redevențele trebuie stabilite “din perspectivă regională, pe diferite tipuri de resurse”. “Dacă ele se găsesc doar în România, trebuie să vii cu un anumit tip de cotă de redevenţă. Dacă ele se găsesc şi la nivel regional, trebuie să te armonizezi cumva şi comercial, astfel încât să rămâi atractiv în zonă. Sistemul de redevenţe din România trebuie să ţină seama şi de raritatea resurelor”, a zis el.

Secretomanie

Grindeanu dădea și el noi informații despre intențiile Guvernului. “Ceea ce s-a cristalizat până acum, dar nu vreau să spun mai mult, e un fel de împărţire a acestor redevenţe, pe de-o parte cele onshore, adică pe pământ, şi cele offshore, adică alt tip de redevenţă, pentru că şi tipul de exploatare în largul mării e diferit de cel de pe pământ”, spunea acesta, în luna mai. Actualul premier Mihai Tudose a anunțat recent că redevențele vor fi modificate „în mod cert” de la 1 ianuarie 2018, iar ministrul Economiei, Mihai Fifor, a adăugat că Guvernul va trimite Parlamentului, la pachet, și o nouă lege a minelor și una a apelor minerale, însă Tudose și Fifor s-au ferit să spună dacă redevențele vor crește.

Redevențele nu sunt totul

Fostul ministru al Energiei, Răzvan Nicolescu, fost manager Petrom și actual consultant Deloitte, a atras atenția, pentru EVZ, că nivelul redevențelor trebuie să fie combinat cu restul taxelor din România care se aplică firmelor care exploatează resurse minerale, pentru a ajunge la suma totală pe care o companie o varsă la bugetul de stat. Nicolescu a spus că redevențele mai mari din alte state au la bază condiții diferite de exploatare. “La hidrocarburi se fac uneori comparații greșite cu alte state care iau mai mult sau mai puțin decât noi. E greu să găsim o țară care are atât de multe sonde și câmpuri ca noi, cu o vechime și productivitate egală cu a noastră. Poate doar Italia are un profil oarecum asemănător”, a spus acesta.

Raport incendiar al Curții de Conturi

Agenția Națională de Resurse Minerale (ANRM) a stabilit prețul de referință la petrol și gaze naturale, în baza căruia se calculează redevențele, fără niciun studiu și într-un mod care „nu poate fi considerat în interesul statului român”, a spus Curtea de Conturi într-un raport publicat în 2016 privind resursele minerale ale României. Mai mult, ANRM nu are date actualizate cu privire la cantitatea de resurse/rezerve de petrol aflată în subsolul țării. Rezultatul: în perioada 2006- 2015, România a pierdut peste 7 miliarde de lei din redevențe, potrivit Curții de Conturi.

Variantă inedită

Un alt fost ministru al Energiei, Constantin Niță, a declarat pentru EVZ că România nu ar trebui să se concentreze pe redevențe, ci să primească o parte din producție de țiței și de gaze, cu care să devină un jucător pe piața energetică. „În 2013, ANRM a avut un studiu realizat de Ernst&Young cu toate redevențele din lume. Și există mai multe variante care pot fi luate în calcul: fie o taxă fixă, fie un procent din profit sau cifra de afaceri, fie o cotă parte din producție. Eu, după tot ce am văzut, aș propune o redevență minimă dar o parte din producție, 20-30%, să rămână statului, și cu aceste hidrocarburi aș face o societate de trading care să provoace concurență reală în piață. Noi stăm cu fundul pe rezervele de gaze, ale nostre, ale României, dar jocurile în piață le fac alții de la Viena. Pe urmă, redevențele onshore trebuie mărite, iar cele offshore trebuie reduse la un nivel minim, pentru că acolo se fac investiții uriașe”, a spus Niță pentru EVZ.

Ochii pe apa plată

Guvernul a elaborat un proiect de lege care obligă producătorii de „apă de izvor” și „apă de masă”, să încheie contracte de concesiune cu ANRM și să plătească redevențe și taxe de exploatare la bugetul de stat. În acest moment, acești producători nu plătesc redevențe, așa cum fac firmele care vând apă minerală, astfel că au prețuri mai mici decât producătorii de ape minerale naturale, fiind o concurență neloială.

Procesul care a făcut înconjurul lumii

Gigantul elvețian Nestle este acuzat, într-un proces deschis recent în statul american Connecticut, că ar fi vândut apă de la robinet drept „100% apă naturală de izvor”, în valoare de 900 de milioane de dolari pe an, în ultimii 10 ani, potrivit Wall Street Journal. De asemenea, izvorul din care susţine compania că a îmbuteliat apa, ar fi secat cu 50 de ani în urmă, potrivit sursei citate.