Editura Evenimentul si Capital

Guvernul Dacian Cioloș sau un altfel de a-i spune dezastrului. Azi: Iremediabila compromitere a termenului de tehnocrat | ROMÂNIA LUI CRISTOIU

Ion Cristoiu
Autor: | | 3 Comentarii | 5809 Vizualizari

Ori de cîte ori se vorbește de pagubele produse de fiecare zi care trece asupra României de ceea ce s-ar putea numi Neghiobia în serviciu mai rea decît Abuzul în serviciu care e Guvernul Cioloș, se vorbește de starea economiei.

Guvernul Dacian Cioloș va pleca, în frunte cu Dacian Cioloș, chiar dacă Klaus Iohannis continuă să creadă că alegătorii toți sînt aghiotantul care nu i-a luat paltonul.

Uriașele pagube produse prin Ordonanțele de urgență date pentru a satisface interesele dubioase ale unor Grupuri interne și externe, sînt infinit mai mici decît paguba produsă de Guvernul Dacian Cioloș democrației din România prin compromiterea iremediabilă a termenului de tehnocrat.

Dezastrul Guvernării CDR a însemnat nu numai dezastrul economiei românești.

Dezastrul Guvernării CDR a însemnat un lucru mult mai grav:

Compromiterea Dreptei pentru ani întregi (se vede și azi) și, prin asta, înrădăcinarea și mai tare în viața țării a unui singur partid: PSD.

Asemănător, dezastrul Guvernării Cioloș înseamnă un lucru mult mai grav:

Compromiterea pentru decenii a ideii de tehnocrat.

Tragedia de la Colectiv a readus în prim plan o mai veche nostalgie a opiniei publice românești:

Nostalgia după tehnocrați.

În anii post decembriști, ori de cîte ori s-au deconspirat nenorocirile politicianismului agresiv în administrarea țării, s-a reproșat partidelor politice că țin departe de conducerea țării specialiștii, ziși și tehnocrați. Ca jurnalist martor al unei istorii de 26 de ani pot depune depoziție că specialiștii, tehnocrații au fost văzuți drept salvarea țării. Oricît ar părea de ciudat, și înainte de 1989, aducerea specialiștilor la administrarea țării a fost o cerință a societății românești de care au ținut cont pînă și comuniștii. De la promovarea în funcții de specialitate a croitorilor mediocri și a confecționerelor sărace cu duhul, din anii staliniști, regimul comunist a ajuns, prin Nicolae Ceaușescu din anii liberalismului comunist românesc, la promovarea specialiștilor în funcții de conducere.

Tragedia de la Colectiv a fost detonatorul unei revolte asemănătoare celei care a adus CDR la putere. În 1996, mulți români, inclusiv cei care votaseră anterior cu FSN, au crezut că relele veneau de la sorgintea comunistă a FSN-iștilor. Regimul CDR a apărut din credința românilor că foștii deținuți politici, foștii dizidenți, cei care fuseseră ținuți deoparte de regimul comunist, au cheia miracolului numit spectaculoasa îmbunătățire a vieții cotidiene.

Asemănător, în noiembrie 2015, s-a crezut că toate relele veneau de la cotropirea administrației publice de către politruci, în timp ce specialiștii, tehnocrații, cei care voiau să salveze țara, dar erau refuzați de politicieni, erau ținuți deoparte.

Așa s-a ajuns la formula prezentată drept Guvern tehnocrat.

Așa s-a ajuns însă ca azi, cînd spui tehnocrat, să provoci surîsuri batjocoritoare.

Tehnocrat e azi sinonim cu dezastrul provocat de Guvernul Dacian Cioloș.

E însă Guvernul Dacian Cioloș un Guvern tehnocrat?

Așa zic toți.

Așa zic și neisprăiviții care se dau în stambă la palatul Victoria.

Sînt însă membrii Guvernului Cioloș tehnocrați?

Potrivit dicționarului limbii române, dar și al științelor, tehnocratul e un specialist într-un domeniu.

Promovarea unui tehnocrat în funcția de ministru înseamnă promovarea unui specialist într-un domeniu de activitate. Dar nu a unui specialist oarecare, ci a unui specialist care s-a afirmat în spațiul public prin ideile sale interesante de administrare a unui domeniu. Ideile sale nu pot fi transpuse în practică, deoarece el, prudent cînd vine vorba de înregimentarea într-un partid, refuză să facă politică.

Să luăm un ministru al Guvernului Dacian Cioloș, cel mai cunoscut:

Teribila Raluca Prună, prin tot ceea ce face părînd o nepoțică a Monicăi Macovei și mătușă a lui Nicușor Dan.

E Raluca Prună o tehnocrată?

Raluca Prună a absolvit în 1994 una dintre primele fabrici de diplomă din România:

Universitatea Ecologică a lui Dolphi Drimer.

Fabrică de diplome i se spune azi unei Universități private.

Din acest punct de vedere, fabrică de diplome e un elogiu adus afacerii puse la cale de Drimer în februarie 1990.

Universitatea Ecologică nu era o fabrică de diplome, era un SRL de acordat diplome, un atelier de pingelit studii superioare.

Iată cum o descrie Ion Coja, întrebat dacă n-a fost tentat să predea la o astfel de universitate:

„Am refuzat cîteva invitații, din principiu. Dar nu mi-ar fi fost rușine să predau la «Spiru Haret», de pildă! Sau la universitatea înființată de regretatul Filipaș!… Spun că am refuzat «din principiu», deoarece de la bun început am fost împotriva universităților particulare, a învățămîntului privat, așa cum s-a făcut acesta la noi! Dumneata nu ai de unde să știi, dar totul a început ca o escrocherie, a unuia, DOLFI DRIMER! În februarie 1990 a anunțat că el înființează o universitate, că primește studenți în anul I la medicină – era facultatea cea mai căutată pe vremea aceea, îi primește fără examen de admitere, dar, firește, cu o taxă substanțială! A încropit un sediu, un corp profesoral și i-a dat drumul! Universitatea Ecologică!”

Un alt analist al dezastrului numit universitățile private – Mihai Damian – scria în 29 iunie 2012:

ZIUA Z pentru Liviu Dragnea! Verdictul pe care il asteapta toata tara! Ce il asteapta pe seful PSD

Pagina 1 din 2





Stirile zilei

Alte articole din categoria: Opinii EVZ

Alte articole din categorie

capital.ro
libertatea.ro
rtv.net
fanatik.ro
wowbiz.ro
b1.ro
cancan.ro
playtech.ro
unica.ro
dcnews.ro
stiridiaspora.ro

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

CITEŞTE ŞI