Tocmai dublasem Cape Dondra, din sudul Ceylonului. Plecasem din Colombo și o pusesem pe drum spre Malacca Strait. Eram cu un „șaișpe mii”, Războieni, și se-ntâmpla prin toamna lu’ ’97
Aveam la bord un psiholog, nea Nicu Pricop (foto), un nene de zahăr – ceai de mușețel nu altceva, numa’ bun de pus pe bubă – care făcea pe noi nu-ș ce fel de studiu despre viața marinarilor în condiții de stress, departe de casă, familie etc. Ideea e că ne alerga pe tot vaporu’, day by day, să ne pună să completăm nu’ș ce formulare și teste cu întrebări chiznovatice, de te lua de cap și, la sfârșit, îți dădea niște cartonașe colorate pe care trebuia să le așezi în ce ordine vroiai. Ca să facem mișto de el, ne vorbiserăm cu toții să memorăm o anumită înșiruire și când venea moșu’ cu cartonașele i le etalam fix în aceeași ordine, cu lunile. Nu mai înțelegea nea Nicu nimica și noi ne stricam de râs.
„Decisiva”
Cum nea Nicu era „victimă” sigură la orice tip de farse, golanii s-au gândit ei cum să-i bage o „decisivă”. Nu-ș de unde făcuseră rost, în mijlocu’ Indianului, de un greiere mare cât o brichetă pe care-l apuca doru’ de casă și începea să-i dea cu „cri-cri-cri”, cum se însera, până se crăcăna de ziuă.. Cre’ că-l capturaseră în Sri Lanka, unde opriserăm pentru bunker cu păcură și apă. S-au dus la el în cabină și i l-au plasat sub melamina de pe unul din pereți. Ce se gândiseră ei, că începe greieroiu’ să cânte și nu mai doarme psihologu’. Aș, da’ de unde! Trece o zi, două, o săptămână și..., nimic. Nea Nicu era roșu-n obraji ca o mireasă după noaptea nunții, cu o față rozalie ca un cur de bebeluș și vesel ca un cintezoi în aprilie. Ăia să moară de oftică. Până la urmă, nu mai rezistă și-l iau la întrebări: „Nea Nicu, ia zi, bre, cum se doarme la mata în baracă, că tot nu mere aeru’ condiționat și-s patruj de grade în aer și treișpatru în apa mării? La care nea Nicu, nevinovat, le-o dă la greu, ca un cot în plex primit fix într-un tramvai plin ochi cu babe transpirate: „Bă, băieți, am un greiere’n cabină, care-mi cântă toată noaptea, de zic că dorm la mine, la țară, așa frumos îi zice!”. Să leșine băieții...
Mă rog, de fo două zile, mi-a intrat un greiere în dormitor și-și tot freacă elitrele all night long. Cre’ că vrea să dea admitere la canto, la Conservator.