Guvernul lui Alexis Tsipras studiază posibilitatea de a urmări în justiție banca americană Goldman Sachs pentru cosmetizarea conturilor grecești în 2001 - 2002, menită să ajute Atena să intre în Zona Euro.

Acțiunea echipei lui Tsipras ar viza recuperarea colosalului comision de 600 de milioane de dolari (538 de milioane de euro) câștigați de filiala europeană a băncii americane pentru a ajuta Grecia să-și ascundă datoria de partenerii europeni, scrie The Independent.

Ironia sorții face ca în acest dosar consilierul guvernului Tsipras să fie un fost bancher la Goldman Sachs (al cărui nume nu a fost divulgat), expert în datorii suverane.

În 2001 - 2002, în elanul intrării Greciei în Zona Euro, guvernul socialist al lui Costas Simitis a ales Goldman Sachs să îl ajute să  reducă datoria. O societate anglo-greacă, Antigone Loudiadis, cu sediul la Londra, expertă în produse financiare complexe, pune la punct un mecanism numit „credite derivative swaps” sau „CDS suverane” în jargon bancar.

Grație acestei operațiuni, Loudiadis a primit un bonus de 12 milioane de dolari. Goldman Sachs susține că a informat Eurostat, organismul european însărcinat cu suprevegherea contabilităților statelor membre UE, despre manevra financiară greacă. Șeful Eurostat din acea perioadă, baronul Michel Van Den Abeele, neagă categoric că a fost informat de către bancă.

În 2005, Banca Națională a Greciei devine partenera Greciei pe piețele financiare. Goldman Sachs se mulțumește cu rolul de bancă-consilier. Banca Națională, cu ajutorul Goldmans Sachs, creează o societate în City, numită Titlos. Aceasta își are sediul în birourile Wilmington Trust and Services. o companie specializată în finanțele off-shore, mai ales în întregistrarea de societăți în paradisul fiscal din Delaware.

Transformând CDS suverane din 2001 într-o obligație pe 20 de ani, Titlos reușește să transfere, discret, datoria greacă din bilanțul țării în cel al Băncii Naționale. Europenii au preferat să se uite în altă parte, scrie The Independent. Iar grecii au putut continua să trăiască pe credit.

Goldman Sachs nu a uitat niciodată de această operațiune care i-a fost atât de profitabilă. Drept dovadă, în 2009, Gary Cohn, numărul doi în bancă, însoțește o delegație de investitori la Atena pentru a se întâlni cu oficiali și cu analiști. John Paulson, șeful fondului speculativ american care îi poartă numele, este și el prezent. Paulson este un client greu al Goldman Sachs prin care se efectuează majoritatea tranzacțiilor fondului.

Cohn îi propune noului premier grec, Georgios Papandreou, să îi vândă un instrument financiar care i-ar permite să debugetizeze o parte din datoria serviciului de sănătate grec. Paulson este gata să se asocieze și el în afacere. Șeful guvernului refuză.

Pe 23 februarie 2010, comisia de finanțe din Camera Comunelor îl audiază pe Gerald Corrigan, unul dintre principalii diriguitori ai Goldman Sachs. Acesta recunoaște ajutorul pe care firma l-a dat la trucajele conturilor grecești, însă susține că banca americană a fost un țap ispășitor.

Într-adevăr, alte instituții financiare - începând cu JP Morgan - au permis unor țări din Zona Euro, cum ar fi Italia sau Belgia, să-și cosmetizeze datoriile fără a provoca un asemenea scandal.