La începutul acestei luni, în data de 6 septembrie, s-au împlinit 199 de ani de la nașterea lui Nicolae Filimon, scriitorul rămas în istorie grație romanului de moravuri Ciocoii vechi și noi.
Peste fix 1 an, Nicolae Filimon, fiul parohului Mihai de la Biserica Enei, va împlini 200 de ani. Grasul gurmand cu barbișon, bucureștean prin origine și vocație, a murit de ftizie pe 19 martie 1865, tot la București, la nici 46 de ani. S-a născut în preajma zaverei lui Tudor Vladimirescu, „borna” care separă apele în romanul său - reper și fanion despre domnii fanarioți versus pămînteni - Ciocoii vechi și noi sau Ce naște din pisică șoareci mănîncă (apărut în foileton în Revista română a lui Al. Odobescu, în 1862, și în volum în 1863) - menționează criticul literar Paul Cernat într-un crochiu dedicat lui Filimon.
Conțopist, nu revoluționar
Clasicizat de programa școlară, prea puțin cunoscut în afara acesteia, Nicolae Filimon a fost țârcovnic în adolescență, în proximitatea lui Anton Pann. Cântărețul în strană va deveni primul nostru cronicar muzical profesionist (în Naționalul, Independența, Buciumul lui Cezar Bolliac, Dîmbovița ș.a.). „A fost și un cronicar dramatic avizat – „Ciocoii vechi și noi” asimilează și această activitate într-un capitol. Congener cu marii pașoptiști, n-a fost un revoluționar - a fost doar „conțopist”, arhivist, epitrop etc.: mic burghez, adică”, explică Paul Cernat.
Gentilomii de mahala, Mitică Rîmătorian
Într-o celebră scrisoare către Vasile Alecsandri, amicul Ion Ghica îi face un portret care-l impune înaintea criticilor de autoritate care vor urma (cu George Călinescu în prim-plan). Călătoria de tinerețe în Germania se va traduce în memorialul „Escursiuni în Germania Meridională”, nu lipsit de merite - apreciază Cernat. Apoi, în continuare: „Pre-caragialiană, savuroasă în registru satiric, e nuvela Nenorocirile unui slujnicar sau gentilomii de mahala (1861), cu emblematicul, evident șarjatul Mitică Rîmătorian en vedette. A adaptat, cu talent, și basme populare (Omul de piatră, Omul de flori cu barba de mătasă..., Roman năzdrăvan)”.
Andronache Tuzluc și picanta Kera Duduca
„Senzaționaliste, aventuros-retorice în linia unui romantism de estradă sînt nuvelele romantic-exotice Friedrich Staaps, Mateo Cipriani, Bergamo și slujnicarii, Ascanio și Eleonora, mai puțin pitoreasca O baroneasă de poronceală. Rămîne un reper - și un maestru - ca romancier „realist-balzacian” și „de moravuri” al Bucureștiului fanariot și post-fanariot din „Ciocoii vechi și noi”, titlu intrat în folclor” - punctează criticul literar Paul Cernat.
Păturică, mai celebru decât autorul
Eroul negativ, mitologicul, parvenitul, machiavelicul Dinu Păturică, înfruntă fără probleme timpul, inaugurează o tradiție și își învinge prin KO nu doar concurenții, ci și autorul, cu intențiile lui pedagogic-moralizante cu tot (eroii pozitivi și intriga paralelă cu happy end de basm naiv sînt partea cea mai debilă a cărții) - consideră Cernat. Fapt valabil și pentru „ciocoiul vechi” Andronache Tuzluc, picanta Kera Duduca sau odiosul Kir Costea Chiorul”, completează Paul Cernat.
Model pentru Petru Dumitriu
Scriitorul Nicolae Filimon e acum, la aproape 200 de ani de la nașterea sa, la fel de actual: „Diagnosticul pus mentalităților autohtone e valabil și azi. Ca și prietenul Ghica, Filimon seduce și azi ca întîi-stătător și „meșter balcanic” al prozei Bucureștilor vechi, din care s-au alimentat cu spor Mateiu Caragiale, Ion Marin Sadoveanu, George Călinescu, Petru Dumitriu sau Eugen Barbu”.