De cel puțin 10 ori pe an am publicat știri și reportaje teribile despre atacurile armate din școli din SUA sau Canada. Copii împușcați de copii sau de tineri absolvenți ai colegiului. Ieri, execuția sângeroasă s-a produs la granița cu România.
E greu să treci cu nepăsare pe lângă o asemenea știre când ești părinte sau bunic de copil care merge la școală. E o tragedie care face să-ți năvălească în minte toate lucrurile urâte pe care ți le-a povestit fiul sau fiica ta că se întâmplă la ei în școală, toate episoadele de bulling despre care ai auzit la ședințele cu părinții. Nu poți să-ți explici într-un mod corect cum un puști care nu a împlinit încă 14 ani a fost în stare să ia din rastelul tatălui două arme, să pregătească patru sticle cu cockteil Molotov și să împuște cu sânge rece doi adulți și peste 15 copii. Pe 8 dintre ei i-a ucis. Erau colegi de-ai lui. Poate ne vor da un răspuns pertinent psihiatrii care îl vor evalua, anchetatorii care ne vor spune dacă într-adevăr băiatul era drogat, cum s-a spus.
Amănuntele acestei imense tragedii ne procupă din cauza spaimei de a nu se ajunge să ne confruntăm și în școlile unde învață copiii noștri cu asemenea episoade. Terenul e prielnic, ca și în Serbia, o țară unde armele nu se vând la liber ca în America. Dar unde sunt părinți care dețin legal arme, părinți care nu-și pierd vremea cu educația copilului, școli care au doar un paznic la intrare, unde bullingul e scăpat de sub controlul cadrelor didactice și unde nu există psihologi care să urmărească comportamentul elevilor și să le identifice problemele. Ca în România.
Părinții puștiului criminal, tatăl medic și mama asistentă medicală, au fost arestați. Ei trebuie să răspundă pentru faptele oribile ale fiului. Ei nu au fost atenți la preocupările băiatului, n-au sesizat că avea probleme cu colegii pe care i-a trecut pe o listă să-i ucidă, iar tatăl i-a lăsat acces la rastelul cu armele sale. Asemenea părinți există și în România și pericolul de a se produce în școli vreun atac ca la Belgrad e aproape. Deja avem nenumărate episoade în care elevii își batjocoresc profesoarele într-un mod josnic sau se taie între ei cu cuțitele în școală. Iar soluții nu s-au găsit. Cadrele didactice și părinții copiilor cu probleme nu au adoptat calea simbiozei, ambele părți retrăgându-se în carapacea proprie.
Copiii de până în 14 ani n-au discernământ total, după cum au stabilit medicii. Ei nu-s de vină, nici măcar în cazul unor asemenea crime abominabile. Sunt cruzi de când vin pe lume, dar absorb ca un burete tot ce le oferă și îi învață adulții. Duc tarele cu ei fără ca părinții sau profesorii să-i „citească” și să-i corecteze. Să-i educe, spus mai concret.
Jocurile video de pe tablete pot fi oprite dacă mama sau tata nu mai plătește netul. Drogurile nu au cum să le cumpere dacă nu li se dă bani. Întâlnirile cu anturajul se pot petrece acasă, sub ochii părinților și cu masa plină de sucuri și bunătăți asigurată de aceștia. Singurătatea copilului pre-adolescent sau adolescent nu e ceva ce trebuie acceptat de către părinți. Izolarea este la fel de periculoasă ca apartenența la o gașcă cu manifestări teribiliste.
Desigur, psihiatrii și psihologii vorbesc și despre o tulburare de personalitate imatură la unii minori, când există o tenacitate emoțională, impulsivitate sau lipsă de sentimente și emoții care nu au legătură cu mediul în care crește copilul. În aceste cazuri, părinții atenți și responsabili trebuie să se adreseze specialiștilor, iar apoi să colaboreze îndeaproape cu cadrele didactice din școală. Iar acești învățători sau profesori chiar trebuie să ajute copiii cu probleme. Credeți că se poate să ne revenim, să ne reîntoarcem la educație și respect?