Giulgiul din Torino, protejat de templieri

Giulgiul din Torino, protejat de templieri

Arhivele Vaticanului risipesc misterul dispariţiei temporare a veşmântului sfânt, rătăcit în istorie vreme de 150 de ani.

Cavalerii Templieri au ascuns şi au venerat în secret Sfântul Giulgiu din Torino timp de peste 100 de ani după încheierea cruciadelor, a dezvăluit duminică Vaticanul, un anunţ care pare să rezolve misterul dispariţiei veşmântului timp de mai mulţi ani, scrie cotidianul „The Times”.

Giulgiul, păstrat în capela regală din Catedrala oraşului italian, are imprimată imaginea unui bărbat cu barbă, păr lung şi poartă urme de răni. Specialiştii din Cetatea Sfântă susţin că acesta este linţoliul în care a fost înfăşurat Isus Hristos înainte de a fi înhumat.

Venerat în secret

Ne puteți urmări și pe Google News

Barbara Frale, cercetător la Arhivele Secrete ale Vaticanului, a declarat că giulgiul a dispărut în 1204, la Constantinopole, în timpul celei de-a patra cruciade şi nu a fost descoperit decât un veac şi jumătate mai târziu.

Cei aproximativ 150 de ani, timp în care veşmântul sfânt a fost aparent pierdut, i-au intrigat pe istorici. Frale a descoperit însă, studiind procesul deschis de Vatican Cavalerilor Templieri, ordin desfiinţat sub acuzaţia de erezie, un document în care un călugăr francez, membru al respectivului ordin, a mărturisit că a fost dus „într-un loc secret unde doar fraţii templieri au acces”.

Acolo i s-a arătat „o bucată de pânză pe care era imprimată figura unui om” şi i s-a cerut să sărute veşmântul de trei ori în semn de respect.

Barbara Frale a precizat că, pe lângă acuzaţiile de erezie şi sodomie aduse Cavalerilor Templieri, acestora li s-a reproşat şi venerarea idolilor, printre care „o figură cu barbă”. În realitate, idolul venerat nu era altceva decât Sfântul Giulgiu.

Ferit de eretici

Templierii au ascuns veşmântul pentru a nu ajunge în mâinile grupărilor eretice, precum catarii, care sus ţineau că Iisus Hristos nu a fost o fiinţă pă mânteană, ci doar o prezenţă imaterială, şi nu putea, în consecinţă, să fie crucificat şi apoi să învie.

După ce Ţara Sfântă a căzut în mâinile otomanilor, Cavalerii Templieri au intrat treptat în dizgraţia regelui Franţei, Filip al IV-lea, care râvnea la proprietăţile ordinului şi căruia îi datora mulţi bani. Regele a început să exercite presiuni asupra Papei Clement al Vlea care, în final, a decis desfiinţarea ordinului. După sute de ani, aşa-zişii moştenitori ai Cavalerilor Templieri au cerut Vaticanului să reabiliteze ordinul.

Până în prezent, Vaticanul nu a clarificat speculaţiile privind autenticitatea giulgiului, subliniind doar că este de datoria credincioşilor să decidă.