Am mai scris şi am mai zis că Binomul SRI-DNA a angajat de-a lungul timpului pentru unităţile militare din Divizia presă persoane lipsite de o minimă inteligenţă jurnalistică.

Faptul e tipic presei înregimentate şi, prin asta, explicabil.

Ca şi politicienii, sergenţii majori mesianici, noii moguli ai presei, văd în jurnalişti nişte simple băşici în care e suficient să sufli pentru ca automat să se umfle. Prin urmare, sergenţii majori mesianici nu sugerează, ci dictează, nu dau indicaţii generale, lăsînd caporalilor libertatea de mişcare, ci ordine pe unitate care trebuie îndeplinite pînă la ultima cusă- tură. Aşa se face că în timp ce în presa independentă, fie ea şi cu patroni oameni de afaceri, vei întîlni acelaşi subiect tratat diferit de la un jurnalist la altul, şi mai ales cu subtilitate, chiar dacă poziţia de principiu e aceeaşi, în Presa Diviziei Presă vei descoperi acelaşi mesaj de parcă televiziunile de ştiri şi site-urile le-ar fi copiat de la unul la altul, difuzat concomitent sub puterea Ordinului pe Unitate.

Sintagma TVR a dat pe banii noştri un interviu cu penalul Ghiţă a fost rostită sau scrisă fără nici o nuanţă, şi la Realitatea tv, (şi la Digi Tv, şi la Ziare. com şi la Pagina de media, ca să dau doar cîteva exemple de Unităţi Militare din Presă. Spre deosebire de alte provocări ale realităţii, supuse șmecheriei cu știrea care nu există pentru noi, interviul n-a putut fi trecut sub tăcere, deşi Realitatea Tv, Digi Tv, Ziare.com, n-au dat nici o ştire dintre cele născute de interviu (semn al prostiei profesionale, nici măcar cele favorabile sergenţilor majori mesianici!).

Unităţile militare sînt tot ce poate fi mai straniu în presă, domeniu presupus al indepedenţei de gîndire şi, mai ales, a personalităţilor accentuate, care refuză tunica şi bocancii.

Aşa se explică aberaţia de a ataca interviul dat de Sebastian Ghiţă fără a fi difuzat un singur fragment din el, astfel că telespectatorii și cititorii s-au pomenit că se scrie și se vorbește cu mînie proletară despre ceva de care n-au habar.

Un astfel de atac a fost cel privind legendara fotografie cu Codruţa Kovesi zburdălnicindu-se în petrecerea de 7 ore de la crama omului de afaceri Sebastian Ghiţă. În cazul fotografiei, Ordinul pe unitate, executat prosteşte de U.M., a fost acesta: Fotografia e trucată.

Codruţa Kovesi, Nefertiti, Slujirea, Neprihănita, Virgina, Zeiţa – nu se putea da în stambă prin chefuri cu lăutari. Ea – vorba ei într-un interviu de tip masaj cu limba – îşi rezumă viaţa personală doar la băutul cafelei dimineaţa, pe post de mic dejun, cu lacrimi de corupt. În rest, nu mănîncă, nu bea, nu merge la toaletă, nu emite mirosuri omeneşti, ci doar parfum de ambrozie.

Orice jurnalist minim profesionist n-ar fi acceptat în viaţa lui să execute un asemenea ordin tîmpit.

Pentru că orice jurnalist profesionist s-ar fi întrebat, înainte de a scoate asta pe gură sau pe mînă: Şi dacă blestematul de Sebastian Ghiţă are nu o poză, ci mai multe? Și dacă are un film, ba chiar și mai multe? Şi dacă, Neprihănita noastră, femeie, totuşi, alcătuită din carne şi hormoni, v-a fi avut în deceniul Statului paralel, al Mistificării absolute, şi momente în care s-a dat în stambă cu prietenul Sebastian Ghiţă?

Am făcut această introducere pentru a mă putea pronunţa şi eu în chestiunea devenită controversă naţională a fotografiei făgăduite de Sebastian Ghiţă ca probă a relaţiei sale mai mult decît amicale cu Codruţa Kovesi.

Se impun din partea mea unele precizări nu pentru că Unităţile militare contestă proba, ci pentru că refuzul lui Sebastian Ghiţă de a o da publicităţii a produs dezamăgire în presa independentă.

Cine a urmărit cu atenţie şi scutit de patimi de chibiţ prima parte a interviului va fi observat că mă dau peste cap pentru a-l face pe Sebastian Ghiţă să dea poza publicităţii.

Scena de la Belgrad nu e o premieră în istoria relaţiei mele cu Sebastian Ghiţă. Pe Sebastian Ghiţă îl ştiu de la un interviu pe care i l-am luat după ce-a pus pe picioare România tv. Au urmat, după debutul campaniei sale de dezvăluiri cu țîrîita, alte interviuri Tv în care eu l-am somat să aducă probe. Nu pentru că nu-l credeam cînd invoca prietenia cu Codruţa Kovesi. Cunosc foarte bine destinul Codruţei Kovesi ca să nu-mi dau seama că, pînă a ajunge procuror DNA, ea a fost o tipă de comitet, cum ar spune politicienii. Relaţia cu Sebastian Ghiţă s-a făurit pe parcursul zecilor de Operaţiuni comune SRI-Parchetul General, coordonate de Florian Coldea. Lucrînd împreună, cei doi au ajuns să se împrietenească, lucru nu prea greu dacă ne gîndim la extraordinara capacitate a lui Sebastian Ghiţă de a te cuceri şi, evident, de a te manipula.

Sînt însă nu numai ziarist, ci şi cercetător al trecutului. Studiul în Bibliotecă m-a blestemat cu obsesia numită Proba documentului. Aşa cum am zis de atîtea ori, de vorbe sînt sătul.

De fiecare dată, Sebastian Ghiţă (un geniu în materie de aburire) a înlocuit proba cu vorba.

L-am somat să-mi arate proba şi după emisiuni, în acel timp pe care moderatorul îl petrece cu interlocutorul la încheierea emisiunii.

Am primit drept răspuns vorbe.

Ştiind cine a fost Sebastian Ghiţă în anii de atotputernicie a Binomului, am avut cîteva întîlniri cu el în oraş. Şi de la aceste întîlniri m-am ales doar cu vorbe.

Am plecat spre Belgrad convins că Sebastian Ghiţă va refuza şi să aducem în discuţie chestiunea fotografiei. Scopul călătoriei mele nu era însă procurarea fotografiei (putea fi trimisă și prin email), ci obținerea de amănunte suplimentare față de cele spuse în înregistrările date imediat după plecarea din țară.

Chiar în seara primei întîlniri de la Belgrad, stimulat de Dan Andronic, Sebastian Ghiţă m-a anunţat că-mi poate arăta poza, c-o poate invoca, dar n-o va expune la camere.

Sebastian Ghiţă mi-a propus următorul scenariu:

Să-mi dea telefonul cu poza, să mă uit la poză şi să i-o înapoiez, după confirmarea în direct că da, Codruţa Kovesi e în fotografie.

Era însă prea puţin pentru a convinge cît de cît telespectatorii. Am propus atunci ca eu să-l întreb despre fiecare personaj din fotografie: Socrul, soţia (a lui Ghiţă, nu a socrului), Codruţa Kovesi.

Prima mea impresie a fost de fotografie ca de nunţă făcută cu telefonul mobil. Planul a fost respectat, aşa cum s-a văzut.

Dan Andronic m-a sunat marţi dimineaţa, după difuzarea primului episod, că Sebastian Ghiţa va da poza. Urma ca el, Dan Andronic, s-o prezinte la România tv, în afara interviului, iar eu la Antena 3, cu faţa soţiei blurate, deoarece doamna nu vrea să apară în public şi, fără aprobarea ei, fotografia nu putea fi difuzată.

După-amiază l-am sunat pe Dan Andronic şi-am aflat că Sebastian Ghiţă nu va da fotografia.

Spre surprinderea mea, în timpul Sintezei zilei am aflat că socrul – Dumitru Cîrstea – a acceptat să intervină şi să vorbească despre momentul în care a fost făcută poza. După opinia mea, mărturia şi mai ales amănuntele date de socru sînt din punct de vedere al probei mai tari decît fotografia. Ba chiar eu cred că simpla difuzare a fotografiei, fără mărturia unuia dintre cei din poză, ar fi fost o probă slabă.

În definitiv, pentru a vedea dacă Codruţa Kovesi a fost la Sebastian Ghiţă acasă, la o petrecere, decisive sînt amănuntele de viaţă şi nu o fotografie. Cu toate acestea, pentru opinia publică refuzul de a da fotografia ştirbeşte grav puterea dezvăluirilor lui Sebastian Ghiţă. Nu numai în legătură cu prezenţa Codruţei Kovesi la el acasă, ci şi în legătură cu alte Operaţiuni la care a participat Sebastian Ghiţă.

Decizia în privinţa fotografiei aparţine exclusiv lui Sebastian Ghiţă.

Spre deosebire de mulţi neghiobi care mă confundă cu o fătucă, interviul luat lui Sebastian Ghiţă nu e un moment de cotitură în destinul meu de ziarist, scriitor, eseist. E un simplu interviu, unul dintre zecile de interviuri luate de mine.

 În cariera mea am interviuri mult mai tari. Cum e de exemplu cel luat lui Nicolae Breban pentru SLAST după întoarcerea în ţară a celui denunţat pînă atunci drept un trădător sau interviul cu Elena Udrea la Antena 3, după ce dusesem o campanie crîncenă împotriva celei poreclite Blonda de la Cotroceni, sau interviul cu Assad, președintele Siriei.

Dacă Sebastian Ghiță refuză să dea publicității fotografia e un fapt care nu mă afectează pe mine.

Îl afectează în schimb pe Sebastian Ghiță, care vrea să ne convingă că dezvăluirile sale sînt animate de demonul sincerității. Sebastian Ghiță susține că fotografia e un stop cadru dintr-un film. Din punctul de vedere al credibilităţii lui Sebastian Ghiţă în această etapă, publicarea fotografiei nu mai e suficientă. Sebastian Ghiţă trebuie să dea publicităţii tot filmul din care a luat poza. T

rebuie să dea publicităţii și filmul chefului de la Sinaia.

De ce ezită?

Răspunsul îl dau înregistrările din decembrie 2016 – ianuarie 2017.

Momentul de relaxare la care au participat Codruţa Kovesi şi Florian Coldea au avut ca participanţi şi pe George Maior şi Vasile Dâncu.

La Cheia, camerele de supraveghere l-au surprins şi pe George Maior.

La Toscana n-a fost numai Florian Coldea. A fost şi George Maior.

La Disneyland, la Paris, de Crăciun a fost şi familia lui George Maior.

Pe toate filmuleţele, pe lîngă Codruţa Kovesi a fost şi George Maior.

Sebastian Ghiţă şi-a propus să-l protejeze pe George Maior.

in punct de vedere omenesc e explicabil. Din punct de vedere al adevărului e catastrofal. Un adevăr spus doar pe jumătate riscă să compromită şi jumătatea adevărată.