Dor Geta Popescu (13 ani) şi Erick Gulacsi (12 ani) sunt cei doi copii care au murit sâmbătă în Masivul Retezat. Amândoi erau supra-numiţi “copiii minune ai alpinismului românesc”, pentru că aveau deja mai multe recorduri mondiale. Amândoi au urcat pe munte împreună cu taţii lor.
Au urcat pe vârfuri mult mai înalte din mai toată lumea, însă Retezatul s-a dovedit a fi mult mai înşelător şi periculos. Mai ales atunci când, după cum susţin salvamontiştii hunedoreni, nu e respectată o regulă elementară: nu urci pe munte imediat după ce a nins abundent, pentru că şansele unei avalanşe sunt imense. Filmul tragediei spus de un martor ocular Vineri, un grup de 51 de turişti se cazează la o pensiune de la poalele Retezatului. Sunt instructori şi cursanţi ai unei şcoli de ghizi montani din Cluj Napoca. Un alt grup, de 7 persoane, din Braşov şi Râşnov sosesc, de asemenea în Retezat. Sâmbătă dimineaţa, cele două grupuri pleacă spre vârful Peleaga, la diferenţă de o jumătate de oră. Cătălin Berenghi, coordonatorul unei şcoli de ghizi montani din Cluj a declarat pentru „Evenimentul zilei”: „Ne-am intersectat în Şaua Berbecilor. Noi le-am sugerat că ar trebui să continue traseul pe creastă. Ei au zis ceva de genul «Da, da, bine» dar au mers pe partea cu înclinaţie, pe curbă de nivel. Noi eram aproape ajunşi pe vârf când, din spate, de la vreo 500 de metri, am auzit ţipete şi s-a văzut o avalanşă. Era în jurl de 13.30 – 14.00. Imediat am trimis jos trei oameni, echipaţi cu corzi, truse de prim ajutor şi staţii de emisie-recepţie. Un bărbat avea piciorul rupt, era practic îndoit nefiresc de la genunche, altul era tăiat la faţă. Din ce mi-au spus apoi colegii mei, când au ajuns jos, în căldare, părinţii (taţii – n.red.) celor doi copii îi dezgropaseră de sub pietre şi zăpadă. Avalanşa i-a de nişte stânci care semănau oarecum cu aripa superioară a unui rechin. Semnele vitale au fost verificate întâi de părinţii celor doi copii. Apoi i-am rugat şi pe colegii mei să mai verifice încă de vreo două sau trei ori.
Din ce-am înţeles, băieţelul era total contorsionat între pierte şi acele stânci. Dacă nu am fi fost noi în zonă, cred că situaţia ar fi fost şi mai gravă. În acea căldare nu există semnal gsm. I-am scos pe răniţi în creastă şi au văzut şi ei, supravieţuitorii, că, sus (pe unde a trecut primul grup – n.red.), zăpada nu plecase deloc. De fapt, de la una dintre persoanele prinse în avalanşă am înţeles că, pur şi simplu, au auzit o bubuitură undeva în stânga, destul de aproape de ei, după care a venit imediat avalanşa. Noi am fost cei care am scos răniţii de acolo şi am început coborârea lor. Cu echipele Salvamont ne-am întâlnit pe traseul de coborâre spre Genţiana”. Şeful Salvamont: „Eu nu mi-aş fi dus copilul pe munte, în condiţiile astea”
Şeful Serviciului Judeţean Salvamont Hunedoara, Ovidiu Bodeanu, spune că foarte mulţi turişti nu respectă o regulă de bază a muntelui: nu urci pe traseu imediat după o perioadă cu ninsori abundente: „Nu mă pronunţ în privinţa unor eventuali vinovaţi. Pentru asta s-a început, din ce-am înţeles, o anchetă penală. Pot spune însă că nu trebuie să fii cine ştie ce savant ca să-ţi dai seama că un strat gros de zăpadă, udă şi grea, nu are stabilitate, mai ales dacă este aşternut peste un strat mai vechi, îngheţat. Alunecă aşa cum alunecă zăpada de pe acoperişul unei case cu acoperiş de tablă. Şi eu mi-am dus copilul la munte, însă, în asemenea condiţii nu aş fi urcat cu el pe creastă. L-aş fi dus într-o plimbare uşoară cel mult până la Bordu Tomii (situat la o treime din lungimea totală a traseului Genţiana – Vârful Peleaga – n.red.). Toată săptămâna am publicat avertismente privind pericolul de vreme rea şi avalanşă. Sub nicio formă, nu mi-aş fi dus copilul pe munte, în condiţiile astea. Grupul de şapte persoane nu a trecut pe la punctul de permanenţă Salvamont de la Pietrele. Dacă ar fi făcut-o, mai mult că sigur că i-ar fi avertizat colegii mei să nu urce în creastă. Probabil au mers pe scurtătură, de la Cârnic, direct spre Genţiana”.