Au fost sute de mii de oameni, români şi de alte naţionalităţi, care, în anii comunismului, şi-au încercat norocul la graniţe. Căutau să iasă din ţarcul comunist, din ţările Europei de Est, pentru a ajunge în Occident şi a începe o viaţă nouă în libertate.

Au fost sute de mii de oameni, români şi de alte naţionalităţi, care, în anii comunismului, şi-au încercat norocul la graniţe. Căutau să iasă din ţarcul comunist, din ţările Europei de Est, pentru a ajunge în Occident şi a începe o viaţă nouă în libertate.

Evenimentul zilei vă prezintă o serie de mărturii despre reuşită şi eşec, despre fenomenul frontierist din România şi Europa de Est, o lecţie de istorie niciodată predată în şcoli şi un subiect încă ignorat la nivel oficial.

Un fragment de istorie recentă care este doar amintit într-unul dintre cele mai importante instrumente în procesul condamnării  crimelor comunismului, „Raportul Comisiei Prezidențiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România”.

Condamnarea crimelor comunismului s-a făcut, fără acest capitol esenţial din istoria recentă, de formă. Cazul de faţă este proba că dosarele conţin informaţii cruciale şi probe de netăgăduit. Arhive din România, dar şi din străinătate, conţin informaţii despre evenimentele de la graniţele României, din anii comunismului, despre tentativele de fugă din ţară atât ale românilor, cât şi ale celor care au venit în România pentru a-i trece graniţele, în speranţa că pe aici le va fi mai uşor.

În Germania, în arhivele temutei Securităţi est-germane STASI, există dosare complete, inclusiv cu documente în limba română, despre incidente de la graniţele României. Din cercetările noastre, începute încă din anul 2005, au rezultat cel puţin 800 de cazuri de est-germani care au încercat să fugă prin România în Occident. Dintre aceştia, doar circa 250 au reuşit. Restul au fost arestaţi sau şi-au pierdut vieţile. Securitatea est-germană STASI era foarte preocupată de prevenirea tentativelor de fugă ale cetăţenilor est-germani prin ţări prietene precum Bulgaria, Ungaria, Cehoslovacia, România, Polonia şi nealiniata Iugoslavie. Astfel de tentative au fost cu miile. De ce ar fi venit est-germani în România, pentru a fugi în Germania de Vest şi nu încercau să treacă graniţa germano- germană? Simplu. Lipsa de informaţii (nu exista presă liberă şi, evident, nici vreo reţea de socializare) referitoare la stricteţea cu care erau păzite graniţele ţării noastre, pentru a se preveni orice tentativă de părăsire a ţării. La graniţa germano-germano se murea, iar oamenii credeau că încercând alte rute aveau mai multe şanse.

Unii cu norocul, alţii cu tragedia

Este şi cazul profesorului de chimie şi scriitorului est-german Rudolph (Rudolf) Babendererde (41 de ani), care, încurajat de fratele soţiei sale care reuşise să scape pe această cale, a venit în 1972 în România, împreună cu soţia şi fiica de 9 ani, şi a încercat să fugă pe fâşie, pe la Jimbolia.

Scopul lor era să ajungă în Iugoslavia, la Kikinda, unde fratele soţiei îi aştepta, pentru a-i duce mai departe în Germania de Vest, la Hamburg, unde se stabilise cu doi ani înainte. Conform documentelor exis tente în arhiva serviciilor secrete est-germane MfS, BStU BV Rostock AU 160/73 HA Bd.I și II, cumnatul lui Rudolph Babendererde a fost cel care a convins practic familia acestuia să încerce să scape de viața mizerabilă din RDG, fugind în Germania de Vest via România (BStU 00037).

Cumnatul, H.B., încercase să fugă din blocul comunist prin portul Constanța, de unde îi trimisese o vedere surorii sale la 30.06.1971. Între timp, nu a mai dat niciun semn. După un an, în iulie 1972, el a reușit să își anunțe telefonic sora că a stat în închisoare în Timișoara pentru tentativă de trecere frauduloasă a frontierei, apoi a fost eliberat, cu condiția să se prezinte în decurs de trei zile la Ambasada Republicii Democrate Germane din București.

H. B şi un prieten cehoslovac, pe care l-a cunoscut în închisoare, au decis să fugă în Iugoslavia. S-au ascuns într-un lan de porumb din aproprierea localităţii Jimbolia.

Noaptea au trecut frontiera, au reuşit să treacă prin teritoriul iugoslav fără să fie prinşi de Miliţie şi au ajuns la Ambasada Republicii Federale Germane din Belgrad, unde primit pașapoarte provizorii pentru a putea ajunge în Germania de Vest. H.B. s-a stabilit la Hamburg. El îi indica surorii sale, în iulie 1972, să vină în România și să treacă prin același loc prin care trecuse el. Spunea că trebuie doar atenție la sârmele de semnalizare, fiindcă fâșia nu este foarte bine păzită, iar grănicerii nu fac uz de armă...

Planurile

Cei doi soţi Babendererde nu stau prea mult pe gânduri și obțin vize de intrare în țările socialiste Cehoslovacia, Ungaria, România, cu scopul final declarat al unei vacanțe în Bulgaria. Sunt însoțiți și de fiica lor de doar 9 ani. La 5 august pornesc în direcția Bulgaria, de fapt cu intenția clară de a încerca să treacă granița din România spre Iugoslavia. La 11 august ajung în România. Cinci zile după au început să caute locul ideal. S-au dotat cu hărţi, binoclu, busolă, briceag și alte obiecte importante pentru trecere.

Speranţe năclăite în sânge

Speranţele familiei Babendererde au rămas năclăite într-o baltă de sânge, pe fâşie, la Jimbolia, unde profesorul est-german a fost ucis de gloanţele unui grănicer român. Soţia şi fiica au fost reţinute şi ulterior predate securităţii est-germane STASI, soţia ajungând în închisoare. Din acest punct redăm declarația oficială inițială a soției (36 de ani ) despre cele întâmplate, așa cum a fost ea redactată de procurorii români, tradusă de soldatul M. Ion, și transmisă oficialilor est-germani, fiind înregistrată ca document BStU00093 în arhiva amintită.

„În noaptea de 17 spre 18 august împreună cu soțul meu Rudolph Babendererde și cu fiica noastră am încercat să trecem ilegal frontiera de stat din România spre Iugoslavia. În Iugoslavia voiam să ne întâlnim cu fratele meu, domiciliat în Hamburg. Această întâlnire am plănuit-o deja în Germania prin telefon. Din RDG am trecut în Cehoslovacia și apoi în Ungaria, și de aici în România prin punctul de trecere a frontierei Nădlac, la data de 11.08.1972. La data de 17.08.1972 am venit cu mașina de la Timișoara la Jimbolia, unde ne-am dat jos înainte de a ajunge în oraș. Soțul s-a dus să parcheze mașina, apoi s-a întors la noi pe jos. Apoi am stat ascunși în porumb și am așteptat să se întunece. Apoi ne-am îndreptat în direcția graniței cu Iugoslavia. În jurul orei 00.30 am ajuns în aproprierea frontierei. După ce am ieșit din porumb pe arătură am continuat să ne deplasăm târâș pe burtă. Atunci am atins o sârmă întinsă acolo și a început să sune un fel de clopoțel. Imediat au apărut niște soldați care strigau la noi, dar noi nu înțelegeam ce spun. Noi am rămas liniștiți întinși la pământ!!! Soldații au tras câteva focuri în aer și apoi imediat au deschis focul asupra soțului meu care stătea întins pe pământ. Soldații m-au despărțit cu copilul de soțul meu și nu m-au lăsat să mă apropii de soțul meu lovit mortal. El a murit fără ajutor și fără mângâiere după circa 20 de minute“, a notat doamna Babendererde, după reținerea sa.

Proces-verbal la faţa locului

Ce a notat la data de 18.08.1972, maiorul Covei Gheorghe de la Unitatea Militară 02914 Jimbolia în procesul-verbal de cercetare la fața locului (BStU00089): „Un militar grănicer a reținut trei persoane care încercau să treacă fraudulos frontiera în Iugoslavia, pe direcția localității Jimbolia. Soldatul I.Ioan, în timp ce executa paza frontierei de stat a observat la lumina unor fulgere trei siluete ce se deplasau pe mâini și picioare spre frontieră, după ce auzise în prealabil făcând un zgomot un mijloc de semnalizare. I-a somat, a tras focuri de avertisment. La un moment dat nu i-a mai văzut, apoi la alte descărcari electrice i-a observat din nou, trecând iarăși la somație de avertisment, după care văzând că nu se supun la somațiile făcute, a tras asupra persoanei ce părea mai în față spre granițe, pe care a împușcat-o .”

Câte gloanţe a tras grănicerul?

Raportul medico-legal (BStU00040), întocmit de șeful serviciului medico-legal al județului Timiș, medic primar Crișan Traian, ridică mari semne de întrebare privind numărul de focuri trase de soldat în direcția celor trei. „Moartea lui Babendererde Rudolph a fost violentă. Ea se datorează hemoragiei interne prin ruperea ficatului de către proiectil de armă de foc. Orificiul de intrare al împușcăturii mortale este situat la nivelul hemitoraceului stâng pe linia axilară posterioară, iar cel de ieșire la nivelul rebordului costal drept.

În drumul lui, proiectilul a traversat: peretele toracic, diafragma, stomacul și ficatul. Leziunile de la nivelul membrului superior stâng și al umărului stâng sunt cauzate de cel puțin un glonț care abordând tangențial regiunea anatomic respectivă, a creat plăgi succesive în seton. Tragerea s-a făcut de la distanța care o depășește pe cea a acțiunii factorilor complementari ai tragerii. În momentul tragerii victima era cu spatele spre pușcaș, oferindu-i acestuia flancul stâng, iar direcția glonțului care a produs leziunea mortală este aproximativ orizontală”.

Declaraţie de MARTOR a soldatului grănicer

Soldatul grănicer este citat ca martor în dosar și oferă următoarea declarație în Unitatea militară nr. 02914, dosar nr. 156/18.08.1972 (BStU00099). Grănicerul „pierde” pe drum decedatul, pe care nu îl mai pomeneşte în relatare, mulţumindu-se cu succesul operaţiunii, reţinerea femeii (de profesie stomatolog) şi a fetiţei.

„În timp ce executam serviciul de pază a frontierei de stat am auzit un zgomot, iar la o fulgerătură am observat trei siluete. Le-am somat, apoi nu le-am mai văzut pentru că era întuneric, apoi la altă fulgerătură le-am observat din nou și iarăși am somat reușind să le rețin. Am tras semnal și a venit escorta căruia i-am predat cele 2 persoane reținute. După ce am venit la subunitate am aflat că sunt două persoane mamă și fiică care au vrut să treacă frontiera în Iugoslavia. Am mai aflat că acestea sunt din R.D. Germană, de cetățenie germane”, declara acesta.

Predată est-germanilor

Cazul a ajuns a doua zi și pe masa Procuraturii locale Timișoara, fiind deschis dosar penal pe numele soției profesorului Babendererde pentru tentativă de trecere frauduloasă a frontierei.

Procurorul Corfariu Alexandru, organ de cercetare, dispune arestarea preventivă a inculpatei pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de trecere frauduloasă a frontierei care este pedepsită de art.20,21-245 între 3 luni şi 1,5 ani (jumătate din pedeapsa pentru trecerea efectivă), cu recomandarea ca pedeapsa să fie mai mare de trei luni fiindcă inculpata a fost prinsă în flagrant.

Învinuita a fost arestată preventiv începând cu data de 18 august 1972 și a fost predată reprezentantului Ambasadei RD Germane la București la 22 august 1972.

Vom vedea mai jos cum oamenii sistemului aprobau crima, o justificau, o treceau la „pagube colaterale” doar pentru că sistemul însuşi justifica omorul în numele păstrării cu forţa în ţară a celor care nu mai doreau acest lucru.

Şi în România, şi în Germania de Est. Niciunul dintre cei pomeniţi în dosarul Babendererde nu s-a uitat în ochii copilului de 9 ani care şi-a văzut tatăl agonizând 20 de minute, după ce fusese împuşcat.

De fapt, nimeni nu vorbeşte despre copil decât ca despre infractorul care a încercat să treacă fraudulos o graniţă. Încă din data de 18 august dimineața,se transmite la București informația că un cetățean est-german a fost împușcat mortal la graniță.

Drept urmare, colonelul Petre și maiorul Rebegeanu (conform documentelor) s-au prezentat la Ambasada RDG din București (BStU000138) pentru a-l asigura pe generalul est-german Richter că statul român regreta cele întâmplate, iar Procuratura Generală va investiga cazul și le va comunica rezultatele anchetei.

„Regimul ferm al frontierelor din România ne face să credem că tovarășii români care au blocat acest incident cu uzul armelor au acționat evident legal și în cadrul dispozițiilor existente. În afară de asta, un frontierist trebuie să ia în calcul toate consecințele într-un stat cu un regim ferm de frontieră, dacă în ciuda somațiilor vrea să își ducă planul la îndeplinire”, a venit răspunsul reprezentanților est-germani. În replică, colonelul Petre le-a transmis că statul român nu își dorește să aducă acest caz în atenția opiniei publice, doar că soția lui Babendererde a făcut o solicitare de repatriere a cadavrului (BStU000139). „B. şi-a trădat ţara şi nu avem niciun interes să îi repatriem corpul neînsufleţit” „I-am transmis că B. și-a trădat țara și nu avem nici un interes să îi repatriem corpul neînsuflețit și că îl rog să mandateze organele competente să îngroape cadavrul în Timișoara, dacă legea română o permite. I-am cerut ca soția să fie pusă sub presiune astfel încât să renunțe la această solicitare”, își informează Richter superiorii din Berlin. Partea română a acceptat și s-a ajuns la un acord privind repatrierea celor două inculpate și a mașinii care staționa în Jimbolia (maşina cu care familia est-germană a ajuns la Jimbolia – n.r).