Festivalul George Enescu, unul dintre cele mai importante evenimente anuale din întreaga Europa, a stârnit o serie de sentimente controversate amatorilor cu ștate vechi.
Stelian Tănase a făcut, în cadrul unei editorial excepțional, o radiografie a celor care se folosesc de moment pentru a ieși în evidență că sunt adepții unui eveniment de calitate.
"Manualului melomanului ocazional" tratează. de fapt, un subiect care reușește, cumva, să treacă neobservat prin viețile noastre. Deși a dus la schimbarea unei întregi societăție.
"A început festivalul Enescu și protipendada bucureșteană de tranziție se inghesuie la Sala Palatului si la Atheneu – mai mult ca să fie văzută decit să asculte muzica. Dovada – intre editiile festivalul sălile bucurestene nu gem de lume, dimpotrivă. Diferența e dată de melomanii ocazionali, de cei care intră intr-o sală de concert din an în Paste, iar acasă nu ascultă nimic, fiind fff ocupați cu alte treburi, de obicei de făcut bani. Superinstalațiile lor hi-fi ultimul tip sunt folosite pentru alte genuri – de la manele la ultimul succes estival de pe plaja de la Rex/Mamaia", este începutul analizei care,pe cât este de controversată, pe atât este împărtășită de mai mulți cititori. Descrierea celui care deprinde gustul calității doar în mod ocazional este una comună cu a altor evenimente. " Dar cazul cel mai frecvent este cind coana mare si dl X vin cu limuzina ministerului. Șoferul îi lasă la scarile Atheneului sau a Sălii Palatului și pleacă. Are grijă să apară la terminarea concertului, anunțat prin telefonul mobil chiar de grangur, acesta cam afanisit după atîta plictiseală. Habar nu are cine a cîntat și ce anume. Dar obrazul subțire cu cheltuială mare se ține. L-a tirit nevasta la această mega-mondenitate – nu are cum să lipsească. Baștanul e prezent întîi de toate ca să se frece de tot felul de inși importanti, care mai de care. Capătă astfel o glazură de om fin, de ins care are și alte preocupări decît să facă bani 24 din 24 de ore. E văzut altfel, se lucrează la imagine", a scros Stelian Tănase pe blogul său. Textul integral poate fi citit aici.