Principalele efectele ale legii care prevede ca marile magazine să aibă pe rafturi carne, fructe și legume din producție românească în proporție de cel puțin 51% vor fi creșterea preţurilor la produsele românești și anularea efectelor benefice ale reducerii TVA-ului la produse alimentare, dispariţia a sute de mii de producători locali și chiar o sub-aprovizionare comercială, toate decontate în final de consumatorul obișnuit, explică George Bădescu, directorul executiv al Asociaţiei Marilor Reţele Comerciale din România, într-un interviu pentru EVZ. În practică, subliniază directorul AMRCR, atât producătorii și comercianţii, cât și consumatorii sunt dezavantajaţi de prevederile acestei legi

- Ileana Ilie Ungureanu: Care este, până acum, impactul Legii "51% produse românești la raft"?

-  George Bădescu:  Strict pentru această prevedere a Legii 321 există un termen de șase luni, în care,  prin Hotărâre de Guvern,  trebuie aprobate normele de aplicare. Legea a fost publicată pe 15 iulie, și, pentru că nu conținea nicio referire la condițiile tranzitorii, a intrat în vigoare în trei zile după, dar referitor  strict la aspectul cu 51%, termenul final de implementare este 15 ianuarie. Ministrului Agriculturii, Achim Irimescu, a spus recent că încă se lucrează la textul final.

-Și mai exact, ce anume a intrat deja în vigoare?

-  George Bădescu:  Această lege are practic două părți. Pe de o parte se vorbește despre faptul că marile magazine sunt obligate să comercializeze produse provenite din plan local în proportie de 51%, dar termenul "românesc" nu apare în lege. El este înlocuit de "lanț de alimentare scurt", care încă nu știm exact ce este... poate să însemne și produse românești, dar și ungurești sau bulgărești. Pe de altă parte, cele mai multe prevederi ale legii se refereau, de fapt, la aspecte care țin de funcționerea marilor magazine. De aceea, ulterior a fost schimbată terminologia și i s-a spus Legea supermarketurilor.  E important de înțeles că două lucruri care ar trebui să fie separate.  În prima parte, elementele centrale pe care Legea 321 şi modificările acesteia le vizează sunt anularea taxelor de raft , un termen de plată mai scurt pentru produsele fresh și o nouă definiție a alimentelor proaspete,  dar și eliminarea acelui termen în care se făcea recepția mărfii. Acum, ai obligația să faci recepția în aceeași zi, nu mai sunt cele 24 de ore în care, de exemplu, poți să verifici dacă marfă corespunde, nu mai poți să vezi un eventual defect ascuns.  Și dacă ne uităm la aceste prevederi  ,care sunt toate restrictive, legea a fost îndreptată asupra modului de funcționare a supermarketurilor. Ideea acestei legi era să-i sprijine pe fermierii români. Dar ei nu prea au produse procesate, ei au în oferă produse agricole de bază -  legume, fructe. Această  lege nu are o viziune, ea nu ne spune că plecăm de undeva și vrem să ajungem în alt loc. Nu are un studiu de impact, totul a fost făcut pe o evaluare de moment electoral.  Am avut mereu senzația că legea asta a urmărit să dea satisfacție cuiva. Poate și fermierilor, dar care se confruntau cu alte probleme stringente, cum ar fi subvențiile sau alte probleme mult mai apropiate de ei, și care erau în curtea ministerului Agriculturii, care minister a vrut cumva să li se dea o satisfație pe această linie, așa-zisă a promovării produselor românești. Și nici măcar nu mai e vorba de produse românești.

- În altă ordine de idei, abia anul viitor va intra cu adevărat în vigoare procentul de 51% la raft?

-  George Bădescu:  În cazul multor magazine aceast procent deja există. De menționat că agricultura românească vine la pachet și cu niște condiționări, pe care agricultura din alte state europene nu o are. Una dintre ele este această sezonalitate extremă, adică ierni ca la noi, mai rar în vestul Europei. Produsele de la poarta fermierului – legume, fructe, produse neprocesate – depind foarte mult de această sezonalitate și așa ar putea apărea probleme. E simplu să zici 51%, o cifră concretă, dar să vedem cum va fi și cu aprovizionarea. Realitatea de acum este că politicile comerciale au fost lăsate pe planul doi, pentru că cel mai  important este să respecți legea. Nu mai contează atât de mult să faci o alegere care să fie în interesul clientului, să încerci să promovezi mai mult un produs care vezi că este cerut... nu, acum ești condiționat și trebuie să plătești la șapte zile produsele proaspete. Și încă ceva: prin schimbarea definiției aproape toate produsele au devenit proaspete. Domnului ministru a calificat drept o glumă faptul că s-ar fi spus în piață că sunt sunt produse din zona de energizante și sucuri care conform legii se califică la noua lege... apreciem  și noi simțul umorului, dar dacă ar lucra în magazin și ar avea astfel de probleme nu știu dacă i-ar mai arde de glumă. Noua definiție a acestor produse alimentare – ”tot ceea ce nu este procesat” -  lasă loc de interpretări. Nici zahărul nu e procesat, nici orezul... ce înseamnă asta? Plăţi la șapte zile şi nu sunt produse proaspete. Sunt magazine care au și 60.000 de produse, păi ca să plătești și să ai acest flux financiar îți trebuie o organizare extraordinară și ești supus la niște presiuni. Mai ales că toate contractele au trebuit schimbate peste noapte.  Nu mai spun că cele şapte zile calendaristice sunt de fapt cinci zile în care lucrează băncile. Vor apărea probleme de cash-flow pentru că, în afară de sumele necesare pentru plata acestor furnizori, mai sunt și alte lucruri care trebuie plătite, cum ar fi salarii, taxe , alte obligații, contribuții la bugetele locale. Această lege a creat niște probleme cu adevărat extraordinare lanțurilor comerciale. Toată această campanie denigratoare la adresa supermarketurilor este orchestrată exclusiv de interese politico-comerciale, iar opinia publică a fost deliberat indusă în eroare prin recursul grosolan la unul dintre cele mai frumoase sentimente ale românilor, patriotismul.

- Producătorii se plâng că au scăzut comenzile comercianţilor. Și că sunt forţaţi să-şi vândă produsele sub costul de producţie, practică interzisă în mod expres de legislaţia în vigoare, după cum se arată într-o notificare trimisă de Federaţia Naţională Pro Agro hipermarketurilor. Cum comentati?

-  George Bădescu:  Nimeni nu vrea să le plângă de milă hipermarketurilor și atunci hai să dăm toți în ei. Care e viziunea legii până la urmă? Să dăm în lanțurile de retail? Motivul real de unde a pornit totul a fost să ajutăm fermierii? Sau să dăm în supermarketuri? Pro Agro și alte asociații au fost foarte activi în timpul discuțiilor pe această lege și au propus foarte multe amendamente care au și fost adoptate. Nu s-a ținut cont deloc și de părerile noastret. Legea a ieșit conform cu voința acestor participanți la procesul decizional. Nu înțelegem exact unde sunt plângerile?!

-Sunt și producători care acuză că magazinele cer discounturi din ce în ce mai mari pentru a suplini lipsa taxelor de raft, care acum sunt interzise prin lege. Afectaţi sunt mai ales consumatorii. În ciuda eliminării taxelor, preţurile alimentelor nu au scăzut...

-  George Bădescu:  Marin Anton, inițiatorul legii, a spus că prețurile vor scădea cu 20%. Probabil dânsul s-a gândit că acesta ar fi efectul eliminării așa-ziselor taxe de raft. Dacă noi ne imaginăm că printr-o lege scad prețurile cu 20%, nu contează în ce domeniu, mergând pe logica asta putem să ne gândim că dacă dăm cinci legi, totul devine gratis. Nu a fost o viziune sau o evalare de ansamblu. Haideți să separăm lucrurile. Există o anumită cotegorie care este interesată în menținerea unei stări emoționale, adică să nu fie discutat în mod concret și sustenabil acest proiect, ci doar în specularea unui moment, obținerea unor avantaje prin această continuă și perpetuă blamare a comportamentului inadecvat al marilor lanțuri.

-Vor scădea sau vor creşte preţurile în urma aplicării „normei  51%“?

-  George Bădescu:  Aceasta e întrebarea, dar mingea nu este la noi. Totul va depinde de modalitatea în care se va elabora și implementa această lege. Nu este deloc clar ce însemnă ”lanț scurt”. Acest lucru poate însemna chiar și produse venite din țările vecine. La un moment dat s-a vehiculat și o distanță. Va fi foarte important cum va fi definit acest ”lanţul scurt de aprovizionare”, pentru că dacă vorbim de o distanță de 100 de kilometri, de exemplu, înseamnă că un producător din Ruse ar putea să aibă un avantaj competitiv față de producătorul din Brașov. Legea 321 nu dă nicio garanţie producătorului român şi nu îl susţine, lanţul scurt nu înseamnă neapărat implicarea producătorului român, ci poate însemna implicarea unor producători din Ungaria, Polonia, Bulgaria etc, deci creşterea importurilor, în defavoarea producţiei româneşti. Aceasta este una dintre contradicţii: ceea ce vrei să contracarezi prin această măsură, de fapt, amplifică.

-Vreți să spuneți că vorbim de un proiect făcut ca retailerii să înghită toată producţia locală, indiferent de calitate?

-  George Bădescu:  Doreşte să acopere ineficienţa unor anumiţi furnizori.  Abordarea prin dictat este problema acestei legi, plus neclarităţile. Altfel, marii retaileri nu o contestă. Se pornește mereu de la premisa greșită că tot timpul există o confruntare între retaileri și producători, dar în majoritatea cazurilor vorbim de relații comerciale care durează deja de ceva vreme, de ani de parteneriat.  Contractele cu furnizorii au fost schimbate peste noapte. Ca efect, retailerii sunt obligaţi să lucreze doar cu acei furnizori mari care au deja integrate sistemele informatice cu cele ale lor, iar restul furnizorilor – cei mai mulţi dintre ei – nu  mai putea lucra cu marile reţele de magazine. Din nou, efectele legii lovesc în micii producători pentru că aceştia nu au capacitatea financiară să deţină astfel de sisteme informatice integrate. Doar o integrare cu o singură reţea de magazine costă de la câteva mii de euro în sus.

-Cum mă afectează pe mine, ca și consumator, această lege?

-  George Bădescu:  Marile magazine au încercat tot ce au putut ca exact această relație să nu fie afectată. Consumatorul să nu fie afectat, să nu vadă niște schimbări bruște, să nu crească prețul... însă pe de altă parte există totuși niște repercursiuni. Ele nu au fost foarte evidente pentru că a fost și sezonul de vară... dar apropo de plata la șapte zile, înainte poate eu, retailerul, comandam de la un producător o cantitate mare de produse , pentru că doream să am și stoc în cazul unor vânzări rapide, dar dacă acum trebuie să respect legea, îmi voi ajusta stocul la capacitatea la care să pot plăti în termen așa scurt. Iar dumneavoastră, ca și consumator, nu veți mai avea acea varietate de produse cu care erați obișnuită. O sub-aprovizionare comercială este decontate în final de consumatorul obişnuit. Ușor-ușor, unele produse  vor dispărea. În ceea ce privește prețul, la un moment dat, eu ca retailer, nu mă voi mai uita neapărat la prețul cel mai mic, voi încerca să am produse care poate au un preț mai mare, dar se și vând mai repede. Vor rămâne, deci, pe raft produsele care se vând rapid. Nu voi mai fi atât de relaxat să las la vânzare și produse care se vând mai puțin.  Ca o filosofie generală, această lege nu îl are în centru pe consumator. În niciun moment nu se vorbește de el. Dimpotrivă. Nu consumatorul e în centru, ci respectarea legii. Sincer, e secundar acum dacă dumneavostră, consumatorul, mai aveți varietatea dinainte și prețul cel mai mic.  Este o lege care nu aduce nimic bun numănui, ci doar va bulversa piața.

"Legea anti-risipă este puțin cam ambițioasă pentru momentul actual în România”

-Mai nou, magazinele ar putea fi obligate prin lege sa doneze alimentele care sunt aproape de expirare. Cum comentați proiectul de lege anti-risipă?

-  George Bădescu:  După Franța și Italia, România este a treia țară europeană care a adoptat o lege pentru diminuarea risipei alimentare. Cu alte cuvinte, suntem niște pionieri ai pionieratului. Nici în UE deocamdată nu există – în afara unor acțiuni locale – o abordare unitară, iar referitor la cele două legi, în Franța prima dată această lege a fost votată neconstituțională, apoi s-a revenit, și are niște prevederi în care singura obligație este să nu distrugi alimentele. Deci, în Franța are rol mai degrabă stimulativ, iar în Italia este de-a dreptul stimulativ. Adică cei care fac anumite acțiuni primesc niște stimulente fiscale. La noi a fost la un moment dat această discuție, dar în final nu s-a concretizat. Și s-a adoptat din nou acest mod represiv, de impunere. Noi nu suntem împotriva acestei legi, avem programe și acum pentru diminuarea risipei alimenatre. Dar când trecem de acest nivel, umanișt, generos, frumos, să ne simțim bine că am făcut o faptă bună, și încercăm să punem pe picioare un sistem, observăm că lucrurile nu sunt simple și sunt și destul de costisitoare. Concret, vorbim despre niște alimente care sunt în apropierea datei de expirare, și nimeni nu știe ce înseamnă ”apropierea”, deși e esențial să se știe, mai ales că unele produse au doar trei zile toată durata de valabilitate, cum ar fi sucurile fresh. Acum stăm și așteptăm șase luni, pentru că trebuie elaborate norme metodologice. Nu știm nimic concret.

-Altfel, ar trebui să fie o lege bine-venită. Practic,  îşi propune să limiteze risipa de alimente şi, în acelaşi timp, să dea o mână de ajutor celor care au dificultăţi în asigurarea hranei...

-  George Bădescu:  Această lege este puțin cam ambițioasă pentru momentul actual în România. Dincolo de termenii ambigui ai legii, mai avem și situația de pe teren. Să presupunem că eu, retailerul, sunt gata să donez niște alimente, deși în lege se vorbește de obligația de adona - păi ori mă obligi să le dau, ori le donez eu, ca nu ai cum să fii obligat să donezi -, cum vom proceda? Eu le iau de la producător, și pe urmă, când suntem în ”apropierea” termenului de expirare, trebuie să le donez? Pai poate mă mai gândesc dacă le iau de la producător. E o nouă situație de tensiune între noi și producători. Se spune că vor prelua aceste alimente niște organizații neguvernamentale (orfelinate, cămine de bătrâni etc.), dar avem capacități de depozitare în partea astălaltă? Noi donăm alimentele. Care expiră mâne, câți au capacități, comioane, să vină să ia alimentele. Sau cine plătește transferul: noi? ei? Vorbim de logistică. Și dacă nu vine să le ia, eu ce fac cu ele? Aș mai face o remarcă și referitor la cui i se dau aceste alimente? Avem o garanție de siguranță alimentară când facem asta? Aș putea să mă gândesc și dacă cineva are altă miză în cap.Dacă începe să dea aceste alimente pentru alte avantaje... electorale, de exemplu. Am putea asista la un circuit alimentar făcut paralel. Nu vrem să avem nici abordarea drobului de sare, dar pentru România e prea ambițios acum proiectul acesta, e un obiectiv greu de atins. Subiectul acesta nu este încă maturizat nici la nivelul UE.