Ce-ar fi dacă, într-o zi, s-ar desființa tribunalele? Dacă n-ar mai fi procurori, avocați ai apărării, judecători? Dacă nu s-ar mai prezenta probe ale vinovăției sau nevinovăției acuzaților și n-ar mai fi audiați martori?
Dacă sentințele ar fi stabilite prin votul publicului care ia la cunoștință despre diverse cazuri în cadrul unei emisiuni special transmise de o televiziune? Nu există decât două butoane pe care poți apăsa. Unul înseamnă condamnare la moarte, celălalt achitare. Justiția se transformă într-un spectacol, urmărit cu aviditate.
Într-o astfel de realitate distopică descindem citind teribilul roman „Celula 7” de Kerry Drewery. O narațiune în care abolirea sistemului juridic cunoscut dintotdeauna provoacă grozăvii de neimaginat. Martha Honeydew, o fată de 16 ani, recunoaște că l-a împușcat pe Jackson Paige, o celebritate a orașului Rises: multimilionar, star de televiziune și filantrop.
Opinia publică este indignată și adolescenta azvârlită în închisoare. Telespectatorii au la dispoziție șapte zile pentru a-și exercita dreptul de vot. Dar puțini îi sunt favorabili fetei. Printre ei – avocata Eve Stanton, o inamică a noului mod de împărțire a dreptății, Isaac Paige, fiul adptiv al magnatului ucis, fostul judecător Justice Cicero. Ei încearcă s-o determine să-și schimbe pledoaria, să-și dovedească inocența și să divulge numele adevăratului criminal. Dar tânăra se încăpățânează să refuse, din dorința de a sabota noua modalitate de a judeca inculpații și de a-i arăta monstruozitatea.
Timp de o săptămână, alături de cei care o cred nevinovată, ea dezvăluie adevărata față a lui Jackson Paige. Acesta a fost un afemeiat, un adulterin, un ucigaș. I-a avut pe toți la mână – polițiști, ziariști, directori de companii multinaționale. I-a plă- tit pentru a-i face anumite servicii și i-a ținut sub ascultare sub presiunea șantajului.
Adevărul iese la iveală, dar nu modifică nimic în această societate pe care guvernul o conduce prin frică, prin intermediul manipulărilor dintr-o presă coruptă, ahtiată de câștiguri cât mai substanțiale. De aceea, „Celula 7” nu e numai o ficțiune scrisă cu mult talent, dar și un avertisment care ne pune pe gânduri.