„Generația de suflet” - un experiment fotbalistic fără viabillitate. De ce vorbim de un capăt de drum mai mult decât de un început de drum?
Eu sunt amator atât în ale jocului de fotnal cât și în ale analizei fotbalistice. Dar, ca microbist de ocazie ce mă găsesc, ca om care din toamna lui 1990 până azi n-a ratat niciun meci al Naționalei noastre la radio sau la televizor, ca profesor care a lucrat cu sportivi în actul didactic atât teoretic cât și practic peste două decenii, știu că prestația a ceea ce numim „Generația de suflet” este capătul unui drum.
Generația de suflet vs. Generația de aur
Generația de suflet nu se poate compara cu Generația de aur la niciun capitol. Generația de aur a avut disciplină, spirit de echipă dar și valori „sclipitoare”. Și azi ne amintim de Lăcătuș marcând în poarta URSS , de Hagi umilind Columbia, de Ilie Dumitrescu lovind necruțător Argentina. Au fost și atunci înfrângeri cu echipe precum Camerun, Elveția, Irlanda de Nord sau Suedia, dar ce dramatism a fost acolo, numai cine a trăit vremurile acelea poate spune. Oare se compară meciurile de calificare cu Danemarca, Țara Galilor cu meciurile care au decis calificarea la Europeanul din 2024? Vă spun sincer, nici la joc, nici la dramatism, nici la atmosferă.
Generația de suflet nu se poate compara cu Generația de aur la capitolul reprezentativitate. În 1990, niciun component al Naționalei nu jucase o oră într-un campionat european ci doar în meciuri internaționale ale echipelor românești de club sau la națională. Generația de aur își trage seva din succesul Stelei din 1986, semi-eșecul cu Milan din 1989.
Naționala României de Fotbal. Sursa Foto: Arhiva EVZ
Generația de suflet nu are lider. Cel mult a avut noroc
Generația de suflet are atât jucători de la echipe de club intern cât și de la echipe din campionate străine. Nu poți să îl compari pe Ianis cu Gică Hagi. Gică a strălucit la Madrid, la Galata, fiul său, Ianis a cam lustruit banca de rezerve și la scoțieni și apoi pe unde a fost împrumutat. Numai că și aceia care l-au împrumutat voiau să scape de el iar scoțienii ar fi vrut să nu-l mai primească. Asta e situația.
Generația de suflet nu are valori individuale, nu are oameni cu sclipire fotbalistică. Nici la disciplină nu stau prea bine, doar s-a văzut că Belgia și Olanda ne puteau bate la scorurile cu care Generația de aur bătea Liechtenstein, San Marino, Feroe sau Andorra. Pur și simplu, românii joacă pe alte salarii, la alt nivel decât cel la care a început Generația de aur. Sunt jucători, unii la maturitate, la final de carieră.
Epilog..
Generația de suflet a fost salvată de Niță care a împlinit 37 de ani. Lung, pe la aceeași vârstă a fost la capăt de drum la Kosice contra Cehoslovaciei. Au fost câțiva jucători vizibili, dar cu Belgia și Olanda nu te joci, sunt echipe cu pretenții, Belgia a plecat și ea acasă, dar a jucat cu Franța, echipă în care urmașele Generației de aur n-au prea suflat.
Nici chiar Generația de Aur n-a suflat. Prestația Naționalei din Germania 2024 este aceea a unei generații ajunse la fnal de drum. Nu s-a văzut în ochii învinșilor de aseară voința de a reveni pe care au avut-o învinșii de la Suedia-România din 10 iulie 1994: și-au jurat să revină. Au mai prins un Mondial în 1998, două europene în 1996 și 2000, ratând la mustață Mondialul din 2002.