Dacă măreaţa Americă, Noul Imperiu Universal, ţară la al cărei nume auzindu-l conducătorii români fac temenele, a ajuns la mîna Federaţii Ruse şi nu în orice plan, cum ar fi, de exemplu, cel al producţiei de votcă pe şest, ci în planul cel mai important al vieţii SUA – alegerea Preşedintelui – înseamnă că Lumea s-a întors cu faţa la cearșaf, fără a noi, babuinii de români s-o ştim.

Nici Roosvelt, care nu mai ştia cum să-i facă pe plac Generalissimului Stalin ca să cîştige Războiul, n-a atins gradul de ridicol jenant la care a ajuns Obama susţinînd că Vladimir Puțtin şi nu poporul american l-a desemnat pe cel de-al 45-lea preşedinte al SUA.

Nu e prima oară cînd CIA se dovedeşte de o rară prostie, semn că nu numai în cazul unor ţări mici, precum România, Serviciile secrete pot descoperi terorişti în şlapi şi teroriști care merg cu caprele.

SUA au fost acuzate mult timp de Moscova că se amestecă în treburile interne ale Rusiei regizînd proteste anti-Putin.
De fiecare dată, americanii au zis că aşa ceva e imposibil, deoarece manifestaţia de protest suspectată ca fiind uneltire a americanilor a exprimat voinţa Poporului rus.
Iată America, dată de-a berbeleacul de pe soclul de Primă Putere a lumii la nivelul unei ţări bananiere.
Doar într-o ţară bananieră, candidatul învins la prezidenţiale iese la TV într-un cămeşoi fără mîneci pentru a acuza Puterile străine că l-au făcut cîştigător pe adversar.
Ca să nu mai spun că rus de aș fi m-aș mîndri mai tare decît cînd soldatul rus a pus steagul pe Reichstag.
Cum adică, noi, rușii, suntem atît de tari în computere încît am putut să ne punem nu numai la Moscova dar și la Washington propriul președinte?!

După ce-am surîs, am devenit serios.
Şi m-am gîndit că vestea din America e mană cerească pentru Alina Gorghiu.
Păi dacă în America Hillary Clinton a fost înfrîntă, pentru că ruşii şi-au vîrît coada, cum să nu-şi fi vîrît ei nu o coadă, ci două în înfrîngerea Alinei Gorghiu la parlamentare?!
Parcă şi văd duminică seara stolul de liberali şi USR-işti dînd năvală în studiouri pentru a acuza Federaţia Rusă c-a ajutat PSD să cîştige alegerile.

Trecînd acum la lucruri serioase, cum ar fi, de pildă, alegerile de duminică, 11 decembrie 2016, îmi dau seama că, întîia oară după 26 de ani, nu ştiu cu cine să votez la parlamentare.
Toţi ziariştii, mari şi mici, toate starletele, toţi guriştii care, în loc să cînte, fac politică, nu numai că ştiu deja cu ce partid să voteze, dar mai mult îşi îndeamnă cititorii, telespectatorii, spectatorii şi fanii cu cine să voteze.

Eu însă am băgat-o pe mînecă.
Nu numai că nici acum, cînd postez acest text, nu pot spune cititorilor cu cine să voteze, dar mai ales eu însumi nu ştiu cu cine să votez.

Mă bate gîndul să nu mă duc la vot.
Întîia oară în viaţă, pentru că de cînd votez, de pe vremea comunismului, nu mi-am îngăduit să nu merg la vot.
Îmi dau seama însă că dacă nu mă duc, Divizia Presă o să mă acuze c-am făcut jocurile PSD.
Ordinul pe unitate în presă e Îndemnaţi lumea să iasă la vot pentru că altfel cîştigă PSD!
Dacă nu mă duc înseamnă c-am contribuit la victoria PSD și, mai știi? îmi plantează SRI un microfon în mîna dreaptă, cu care scriu, astfel că, în loc de comentarii, o să semnez ode Raței Mecanice de la Cotroceni atribuindu-i facultatea de a face ouă de aur.

De ce nu ştiu cu cine să votez?
Pentru că în cazul fiecărui competitor e ceva care mă opreşte să pun ştampila pe el.

Aş vota cu PSD-ul dacă nu m-aş teme că, o dată ajuns la Guvernare, PSD va reveni la aroganţa-i funciară faţă de români şi la slugărnica-i – tot funciară – faţă de Sistemul instituţiilor de forţă.

Aş vota cu PNL-ul, dacă n-aş şti că:
– E condus de apa chioară în materie de politică – Alina Ghorghiu.
– E partidul care-l scarpină pe spate cu limba pe Klaus Iohannis ca acesta să se simtă şi el Preşedinte.
– E partidul care face caz de lupta împotriva corupţiei în speranţa că Noua Securitate îl va ocoli.

Aş vota ALDE, că-i partidul lui Călin Popescu Tăriceanu, dacă nu m-aş teme că, o dată intrat în Parlament, va trăda PSD şi va trece de partea PNL, dacă nu în întregime, atunci pe jumătate, cam cîţi sînt ofiţeri acoperiţi dintre candidaţii.

Aş vota PMP, dacă nu m-aş teme că o dată intrat în Parlament, PMP va intra la guvernare împreună cu PNL şi USR.
Asta ar înseamna nu numai ca partidul, în frunte cu Traian Băsescu, să-mi devine adversar, dar şi nenorocirea de a spori atît de tare numărul maşinilor la sediul din Nicolae Iorga, încît eu, care stau peste drum, nu voi mai găsi în veci loc de parcare.

Aş vota UDMR, dar mi-e teamă c-o să spună propaganda naţionalistă c-am cedat Ardealul.

Aş vota USR, dar mi-e teamă că după alegeri, dacă partidul lui Nicuşor Dan va intra în Parlament, deputaţii şi senatorii USR vor fi comicii vestiţi ai scenei noastre politice ca neisprăviţi în materie de politică. Asta deoarece va fi greu pentru Servicii să pună pe lîngă fiecare parlamentar USR-ist un ofițer care să-i spună că nu-i frumos să te scobești în nas cînd se votează legi organice.

Aş vota PRU, dacă nu m-aş teme c-aş vota astfel, indirect, o Grupare din SRI. N-ar fi mai bine să voteze direct SRI?

Într-un cuvînt, nu ştiu cu cine să votez.
De aceea, sfidînd regula de 26 de ani, aceea ca ziariştii să fie rugaţi de cititori să le spună acestora cu cine să voteze, eu mă rog de cititori să-mi spună cu cine să votez.

Merg la vot duminică, după-amiază, pe la 17.00.
Înainte de a merge la vot, voi citi sfaturile cititorilor.
Dacă s-ar putea, sfatul cu cine să votez să fie însoţit şi de argumente convingătoare.
Aştept.