Carmen Vintilă, de la Evenimentul zilei, m-a sunat ca să-mi ceară, cum a făcut şi cu alţi comentatori politici, un prognostic pentru alegerile de duminică, 5 iunie 2016. I-am răspuns că nu fac prognosticuri, pentru că:

1. N-am nici o dată de cercetare sociologică în care să cred pentru a putea avansa o profeţie despre rezultatul scrutinului local. De regulă, sondajele care sînt date publicităţii (nu cele care nu se dau şi sînt folosite de partide pentru a-şi ajusta campania electorală) se înscriu printre mijloacele de manipulare a electoratului. Anul acesta mai mult ca niciodată sondajele mi s-au părut instrumente de luptă electorală, îndeosebi între cei trei candidaţi ai Dreptei la Primărie: Nicuşor Dan, Cătălin Predoiu, Robert Turcescu.
2. Chiar şi prognosticul poate fi instrument de manipulare. Dacă mai mulţi analişti dau drept sigur învins un anume candidat se conturează riscul ca alegătorii săi, convinşi că totul e pierdut, să nu se mai ostenească să meargă la vot.
3. Aşa cum am mai scris, din punctul de vedere al comportamentului mă tem de imprevizibilitate în cazul cîinilor, cititorilor şi alegătorilor. Pînă la anunţarea rezultatelor oficiale nu poţi risca nici un prognostic.

Cu trei zile înainte de 16 noiembrie 2016, să mă fi tăiat şi tot n-aş fi crezut că Klaus Iohannis va recupera handicapul celor 10% procente din primul tur. Caz unic în postdecembrism, răsturnarea de scor de asemenea proporţii nu putea fi prevăzută de nimeni. Cu excepţia Celor care au pus la cale Operaţiunea de plantare la Cotroceni a Raţei lor mecanice. Dacă n-aş şti că trăiesc într-o ţară în care Noua Securitate e infinit mai puternică decît Securitatea lui Ceauşescu, m-aş grăbi să fac prognosticuri pe baza sondajelor şi stărilor de spirit. Ştiu eu însă ce mai pune la cale Noua Securitate pentru duminică, 5 iunie 2016?

Joi, pe la prînz, cei de la PS News (un site pe care-l urmăresc) m-au invitat la un interviu despre locale, pe care urmează să-l dea vineri, 3 iunie 2016. Nu pentru a-l recomanda cititorilor acestui blog am amintit de interviu (deşi ar merita să-l citească pe PS News), ci pentru iniţiativa simpaticilor redactori de la acest site de ştiri. Ei au deschis un soi de registru de prognoze privind localele din București, în care au fost puşi să scrie punctaje toţi cei invitaţi la interviurile PS News.

Duminică seara, aceste prognosticuri vor fi publicate şi comparate cu punctajele reale ale scrutinului. Am trîntit şi eu nişte procentaje, deşi la fel ca în cazul anchetei organizată la Evz.ro, am ţinut să declar că nu cred în prognosticuri. Nu fac prognosticuri şi nu fac îndemnuri pe cine şi cum să voteze românii. Eu mi-am spus opţiunea: Nicuşor Dan.

Nu îndemn pe nimeni să mă urmeze numai şi numai pentru că asta e opţiunea mea. E dreptul fiecărui român (inclusiv a fiecărui cititor al acestui blog) să voteze cu cine vrea. Prognosticuri nu fac. Constatări privind atmosfera îmi pot însă permite.

De 26 de ani, cu excepţia alegerilor din 2000, înaintea oricărui scrutin am asistat la isteria presei anti-PSD, evidentă sub forma unor zbierete, scremete, hohote, scrîşnete, behăituri şi mîrîituri avînd drept temă: Săriţi, cîştigă PSD alegerile! Săriţi, mare nenorocire! Ţara se duce dracului! Ţara o ia către Moscova! Ţara va rămîne fără fiinţa fizică de interes naţional: Codruţa Kovesi!

Ei bine, în zilele acestea, deşi sondajele (în care nu cred) dau ca sigură victoria PSD-ului la scrutinul local, dinspre presa de Dreapta nu se mai aude nici măcar un scîncet. O tăcere uriaşă s-a instalat în această presă. Ştiţi cînd am mai văzut asta? În 2000, cînd triumful PSD, urmînd guvernării CDR, se anunţa încă din 1998. Era atît de mare dezamăgirea produsă de CDR şi Emil Constantinescu că Presa de dreapta a căzut într-o paralizie de lovită-n cap cu măciuca. Era atît de tare evidenţa că va cîştiga PSD, că nici un deontolog nu mai avea resurse nu să mai zbiere, ci măcar să mai murmure.

Nu fac prognosticuri. Totuşi, atmosfera de tristețe post coitum din Presa de dreapta de acum, amintind-o pe cea din 2000, tare mă face să cred că vom asista la un triumf al PSD.

N.B. Paula Popa, sora judecătorului Gică Popa din Procesul Ceauşeştilor, care m-a vizitat la BAR în ultima vreme pentru a mă convinge că Gică Popa nu s-a sinucis, ci a fost ucis, mi-a adus, la ultima întîlnire, venind împreună cu Liviu Petrina, o publicație de patru pagini, scoasă de PNȚCD cu prilejul Localelor de anul acesta, dedicată candidatei PNŢCD la primăria Bucureştilor: Iulia Gorea Costin, cea care alături de soțul ei Nicolae Costin, a fost o luptătoare pentru românism în Republica Moldova. Diplomat de meserie, Iulia Gorea Costin locuiește în București din 2003. Sincer să fiu n-am auzit că PNŢCD ar avea un candidat la Primăria Bucureştilor. Cum însă sînt totdeauna de partea celor fără putere, reproduc mai jos paginile publicației ( pe gratis, cum e tot blogul!), zicîndu-mi că poate unii cititori, văzînd ce se scrie despre candidata PNȚCD, se vor gîndi să-i dea votul!