Prima expoziție de pictură și desen importantă din București are vernisajul la începutul lunii februarie, la Galeria Romană. Un elev al maeștrilor Alexandru Cicurencu, Catul Bogdan, Schweitzer-Cumpăna, pictorul Constantin Ritivoiu uimește prin forța lucrărilor sale.
Galeria Romană va deschide expoziţia de pictură şi desen a artistului Constantin Ritivoiu. Vernisajul are loc miercuri, 5 februarie 2020, începând cu ora 19:00, expoziția fiind deschisă până pe 5 martie 2020.
“Pictorul a crescut și s-a format într-o familie cu tradiții culturale. A fost înconjurat din copilărie de cărți, tablouri și sculpturi, a ascultat muzică. Adolescent, a avut ocazia să întâlnească artiști reputați, de la subtilul analist al culorii Catul Bogdan și excepționalul acuarelist Rudolf Schweitzer-Cumpănă până la Corneliu Baba cel care a perpetuat în modernitate clar-obscurul muzeal, de la Traian Brădean până la Ștefan Sevastre, fiecare în măsură să poată sugera un drum unui tînăr cu vocație.
Petrece câteva zile la mănăstirea Pasărea în preajma lui Gheorghe Anghel tocmai când sculptorul lucra la statuia lui Eminescu şi îl ajută la prepararea ghipsului. Întâlnirea cu un artist de o astfel de anvergură, deja o legendă în ambianța artistică a timpului, este și azi o amintire vie.
La Institutul de Arte Plastice bucureștean, pictorul Constantin Ritivoiu a fost studentul lui Alexandru Ciucurencu, alt “monstru sacru” al epocii, de la care toți cei care i-au fost apropiați au primit o lecție, se pare, greu de uitat. Știința culorii transmisă de acesta a fost preluată uneori direct și epigonic, alteori însă a reverberat subteran, discret, dar nu mai puțin tenace.
Atent la înaintași, Ritivoiu, chiar dacă nu a preluat colorismul paroxistic, cu intensități explozive, al picturii lui Ciucurencu, a înțeles valoarea monocromiei impregnate de lumină pe care acesta o cultiva, mai ales în ultimii săi ani, atras de mirajul abstracției, reinterpretând-o la nivelul propriilor necesități" a spus criticul de artă Ioana Vlasiu.
“M-au fascinat întotdeauna orizonturile. Acestea reprezintă o continuitate de trăiri şi supravieţuiri în timp. Temele, reprezentând aspecte din Bucureştiul de altădată sunt, în general, legate de perioada copilăriei, când aveam ocazia să văd locuri interesante atât din punct de vedere istoric cât şi estetic.
Cartierul vechi în care locuiesc şi acum era înconjurat de grădini îngrijite şi pline de flori. Clopotul mare de la Mitropolie cadenţa scurgerea timpului cu o sonoritate ce răzbătea până departe. Acum, grădina de la ţară, roditoare şi însorită, modulată de livezi ce unduiesc pe dealuri, împlineşte un nou univers de linişte şi armonie”, își amintește pictorul Constantin Ritivoiu.