Gabriel Liiceanu - Liviu Antonesei: războiul filosofilor continuă. Misteriosul martor-cheie de la București

„Astăzi, între orele 10 și aproape 13, s-a desfășurat al doilea termen al procesului intentat mie de Gabriel Liiceanu și Editura Humanitas, care îmi cer cîte 50.000 de euro despăgubiri pentru lezarea onoarei”, nota, pe 10 septembrie (pe blogul personal), Liviu Antonesei.

În continuare, cronica de instanță (text integral) consemnată de profesorul ieșean în cadrul rubricii Jurnal de pîrît:

„Sigur, a existat o vreme cînd soluția pentru apărarea onoarei prezumptiv lezată era duelul, iar cînd chestiunea a ajuns în tribunale, despăgubirea era simbolică, o unitate, adică 1 leu, 1 franc, 1 dolar, după țara în care se desfășura litigiul. Dar cum moravurile nu stau locului, am ajuns la calcularea valorii onoarei în bani peșin, deloc simbolici!

Înaintea de începerea ședinței de azi, avocata a încercat să introducă un nou martor! Pe Dna Lidia Bodea, director general al editurii care mă acuză. De bună seamă, cererea a fost respinsă, nu pot fi introduși noi martori după încheierea fazei procedurale, ca să nu mai spun că apărea un dezechilibru între părți, eu avînd un singur martor admis de tribunal. Mă miră tentativa avocatei, e un lucru îndeobște cunoscut în lumea Justiției.

Descoperă companiile și oamenii valoroși din sistemul sanitar din România în Capital Top 100 Performeri din Sănătate, ediția 2024! Acum la chioșcuri și pe edituradecarte.ro

Temperaturi atipice în următoarele patru săptămâni. O iarnă cum n-a mai fost de mult

În rest, echipele au fost în formațiune completă. Din partea acuzării Dl Liiceanu, avocata DSale și Dl Cioabă, martorul acceptat de instanță. De partea mea, de bună seamă că eu – prezența mea nu era obligatorie, dar eram curios, fiind debutant în condiția de pîrît! -, avocatul meu, maestrul Nicolae Volovăț și Dl Dan Radu Rușanu, martorul din partea mea acceptat deja de instanță.

Ședința a durat mult pentru că fiecare martor a fost supus întrebărilor judecătorului și ale celor doi avocați. Mi-a plăcut modul în care avocatul meu, prin întrebări scurte și clare, l-a obligat pe Dl Cioabă să facă istoricul vechilor dumisale relații cu acuzatorul meu. Avocata acuzării a dorit să întrerupă șirul de întrebări, avocatul meu a arătat că aceste detalii sînt relevante pentru aprecierea obiectivității martorului, iar Curtea a admis continuarea acelei categorii de întrebări.

De altfel, avocata acuzării mi s-a părut destul de temperamentală, a intrat de trei ori peste avocatul meu și de vreo două ori peste Dl Judecător. Este și tînără, probabil va învăța că asemenea intervenții suprapuse nu sînt recomandabile. Dl Rușanu mi s-a părut un martor echilibrat, credibil, foarte calm. Îi mulțumesc pentru deplasarea de la București la Iași numai ca să depună mărturie pentru mine. Și nu sîntem prieteni, nu ne cunoaștem bine, mai mult din reputație. Pe cînd făceam politică, acum peste 20 de ani, ne-am intersectat de vreo două ori, dar nu l-am mai văzut pînă astăzi dimineață, cînd l-am condus la tribunalul nou.

După pledoariile finale ale celor doi avocați, care în fond reluau cele spuse în actul de acuzare, respectiv în întîmpinarea mea, îmbogățite cu cele care au rezultat din interogarea martorilor, au avut drept și adversarii direcți la un fel de ultim cuvînt. Acuzatorul meu a fost întrerupt după primele 20 – 25 de minute din ceea ce se profila a fi o conferință de vreo oră! Eu am vorbit un minut…

Cauza a rămas în pronunțare, data fixată fiind 25 septembrie. Vom vedea ce va decide, că nu impresiile mele sau ale altora contează!”