Este foarte important ca in fata unui pericol sa luam decizia corecta. Care insa este aceasta? Am putea sa o luam la fuga si sa ne salvam sau, dimpotriva, sa infruntam pericolul si sa ramanem pe loc. Cum este luata aceasta hotarare? Este clar ca decizia este luata la nivel de creier si in luarea acesteia sunt responsabili unul sau mai multi neuroni. Care insa sunt acestia? La ora actuala pentru oameni nu a fost identficat acest grup de neuroni, extrem de importanti pentru supravietuirea noastra. Acestia ne spun de exemplu sa o luam la fuga cand o masina se indreapta inspre noi – dar si sa ramanem pe loc daca suntem de exemplu atacati de un animal sau o persoana pe care suntem convinsi ca ii putem invinge.

Mai putem decide sa ramanem pe loc chiar si atunci and vrem sa ne salvam intrucat credem ca am putea fi considerati morti sau invizibili in fata unui pericol, atunci cand ne dam seama ca nu avem nci o sasa sa ne salvam fugind.

Un grup de cercetatori de la Champalimaud Centre for the Unknown din Lisabona a studiat aceasta interesanta problema folosind clasicele musculite de laborator – musculitele fructelor, cele care ne enerveaza atat de mult atunci cand savuram un fruct bun, dar care, pentru cercetatori, sunt un adevarat laborator de cercetare. Rezultatele acestui studiu au fost publicate in revista Nature Communication.

Pana la efectuarea acestor studii se credea ca aceste musculite in fara oricarui pericol o vor „lua la fuga” – adica vor zbura pe cat posibil departe de pericol.  Cercetatorii portughezi au efectuat un experiment in cadrul caruia musculitele aveau mai multe posibilitati de a reactiona. Practic, acestea au fost puse intr-un recipient in care era desenat un cerc negru care, cu ajutorul unor efecte optice, se alunga pana la musculite, reprezentand un evntual pericol. Cum se comportau acestea? Cercetatorii au constatat ca majoritatea ramaneau imobilizate, precum mamiferele in fata pericolelor atunci cand nu vor sa fie vazute de catre pradatori. Alte musculite insa zburau cat mai departe de pericol. Musculitele alegeau deci o strategie care depindea de situatie. Practic, musculitele care zburau cu viteze mai mari in momentul in care aparea pericolul se indepartau cat de repede posibil de acesta. Cele care insa erau in stare de repaus sau zburau cu viteze mici, ramaneau pe cat posibil imobilizate.

In faza urmatoare a studiului cercetatorii au folosit metode de optogenetica pentru a studia care sunt neuronii responsabili de luarea deciziei. Au identificat astfel o pereche de neuroni, unul in emisfera dreapta si celalalt in emisfera stanga a creierului, care erau decizivi in determinarea comportamentului in fata pericolului.

Daca acesti neuroni erau inhibati, musculitele adoptau o unica strategia: cea a fugii. Nu mai erau deci in stare sa aleaga si sa optimizeze strategia in fata pericolului. Acesti doi neuroni erau deci cei care decideau care este strategia pe care o adoptau musculitele.

Acest studiu este primul pas pentru a descoperi care sunt mecanismele care ne determina pe noi, oamenii, sa actionam in fata pericolelor. Este clar ca si in cazul nostru este vorb adespre un numar limitat de neuroni. Daca acestia functioneaza bine, atunci strategia aleasa este cea care ne da cele mai mari sanse de supravietuire in fara pericolelor. Atunci cand acesti neuroni au probleme, cei care sufera de disfunctiuni de acest gen au mari sanse sa nu reactioneze cum trebuie in fata pericolelor si sa riste inutil viata. Acest studiu deci ar putea avea drept consecinta inclusiv descoperirea unor noi metode de tratament a celor care sunt afectati de „lipsa fricii” in conditii de mare pericol.

 

Articol scris de Cătălina Oana Curceanu, prim cercetător în domeniul fizicii particulelor elementare şi al fizicii nucleare, Laboratori Nazionali di Frascati, Istituto Nazionale di Fisica Nucleare (Roma, Italia) şi colaborator al Scientia.ro

 

Te-ar putea interesa și: