Război în Ucraina, ziua 1006. Credeți că ucrainenii luptă de dragul făinii de greieri sau de dorul bărbaților gravizi? Nu, ei luptă de dragul unei idei: ideea națională. Este un concept considerat ”nesănătos” în Uniunea Europeană. Unele segmente ale birocrației bruxelleze au mers chiar mai încolo, încercând să lase naționalismul fără obiect, prin refuzul subsidiarității, dus până la declararea nulității Constituțiilor unor State membre UE.
Idei interzise
În ultimul deceniu, și noi, cei de la București, ne-am aliniat servili la această strategie – spre exemplu sabotând sărbătorirea Centenarului din 2018, sau reducând Ziua Națională la o sărbătoare pentru un singur om, anume președintele Iohannis. Asta, în timp ce domnul Viktor Orbán, văzându-ne că renegăm valorile ce ne definesc, a început să susțină că n-a recunoscut vreodată că Transilvania ar fi parte a României.
Reacția nu s-a lăsat așteptată: subiectul ”naționalism” a fost scăpat din mână de partidele mainstream – PNL și PSD. Ba chiar unele segmente ale scenei politice românești au plusat, au început să militeze deschis nu numai pentru liberalizarea marijuanei, ci și pentru desființarea Armatei. Văzând cu ce voioșie ne renegăm instituțiile, UDMR s-a gândit să ne dea o mână de ajutor și a proclamat 1 Decembrie ”Zi de Doliu”. Conducerea Statului român n-a reacționat nicicum. Văzându-ne că nu dăm doi bani pe mândria națională și votăm în continuare partide reticente față de patriotism, străinii s-au gândit că e vremea să ne încalece – iar domnul Nehammer a comis acea măgărie, când și-a încălcat cuvântul și a blocat prin veto admiterea României în Schengen.
Europeni numai pe hârtie
Normal că acest șir de jigniri, discriminări și batjocuri nu putea dura fără consecințe. A apărut o reacție națională, pe care politicienii noștri n-au văzut-o venind. Păi cum s-o vadă, dacă le era interzis să folosească conceptul definitoriu al acestei reacții, anume naționalismul? Lipsit de acest ingredient identitar de bază, care nu-i mai era oferit de Putere, electoratul a ales să și-l procure din surse alternative, radicale. Și astfel politicienii noștri deznaționalizați s-au trezit cu AUR în Parlament. Și n-au reușit să-i facă față.
În contextul resurecției naționaliste din alte State europene, evoluțiile din România au stârnit îngrijorare în rândul celor care consideră că Europa se împlinește nu prin apropierea națiunilor europene, ci prin ștergerea identității naționale a cetățenilor ei. Și în loc să reevalueze această orientare vădit contraproductivă, unii dintre partenerii noștri europeni au adoptat o strategie de pasare a responsabilității.
Dau un singur exemplu: Comisia Europeană e gardiana Tratatelor. Iar Tratatele spun că România, dacă dorește, poate adera la Schengen. Și dorește, dar timp de aproape 20 de ani Comisiile europene succesive, în loc să impună respectarea acestui drept – libera circulație a cetățenilor europeni – au scornit tot felul de motive ca să-l blocheze: mai întâi MCV-ul mincinos, mai apoi ifosele Vienei. Sprijin pentru drepturile românilor a fost puțin și numai din buze. Apoi, actuala Comisie Europeană a comis corolarul: a cedat domnului Viktor Orbán prerogativa sa, transformându-l în apărător al drepturilor românilor (!).
Prețul infatuării
În 1940, aliații României l-au sfătuit pe Carol să accepte ”arbitrajul” de la Viena: oricum n-aveau cum să ne ajute. La fel, domnul Ciolacu a fost sfătuit de partenerii noștri europeni să accepte ”arbitrajul” de la Budapesta: oricum n-au de gând să ne ajute. Ce a ieșit se știe: pe hârtie, vom intra în Schengen de la 1 ianuarie 2025. De fapt însă, nu vom intra ”cel puțin încă 6 luni”. Și după 6 luni? Evident, încă 20 de ani, ca până acum.
Prim-ministrul Ciolacu s-a întors fericit de la Budapesta, agitând o hârtie fără valoare, așa cum în 1938 prim-ministrul britanic Chamberlain, sosit cu avionul din Germania, agita fericit o hârtie fără valoare: Acordul cu Adolf Hitler. Măcar Chamberlain a avut demnitatea să demisioneze, când i-a fost vădit eșecul. Iar Partidul Conservator a rămas la guvernare.
Dar când Budapesta a publicat textul Acordului, cu formularea ”cel puțin încă 6 luni” și fără termen concret de aplicare, domnul Ciolacu n-a avut demnitatea să-și dea demisia imediat. La asta s-a adăugat și eșecul în relația cu Statele Unite: domnul Ciolacu promisese Visa Waiver pe 15 noiembrie, praful s-a ales. În schimb China a anunțat că ne dă ceea ce SUA ne refuză. Și a mai fost infatuarea: așa cum confia recent un lider PSD din Topoloveni, ”avem 7 milioane de voturi, ce mai contează voturile militarilor?” Iar PSD a jucat Legea pensiilor militare la geamparale, pe socoteala CCR, pierzând exact acele câteva sute de mii de voturi care i-ar fi permis domnului Ciolacu să intre în turul 2 al alegerilor prezidențiale.
În primăvară, alegerile europarlamentare au fost câștigate lejer de coaliția PSD – PNL. După 6 luni și o serie de decizii catastrofale care au dus la pierderea a milioane de voturi, pentru prima dată după 35 de ani, nici candidatul PSD, nici cel al PNL nu au intrat în turul doi al prezidențialelor, în pofida campaniei jegoase pe care au dus-o aceste ”două găști de derbedei” – cum îi numește, pe bună dreptate, gl. (r) Aurel Rogojan.
Infiltrări și infiltrați
În loc să-și reevalueze conduita față de români, mediile ”progresiste” de peste hotare au reacționat încercând să infiltreze și să preia sub control unele forțe politice românești. Prima victimă a fost Uniunea Salvați România, la care s-au raliat tot felul de persoane ciudate trecute prin diaspora: medici fără studii medicale, foste statui vivante etc. Sub influența acestora, USR a ajuns să susțină poziții ciudate în ce privește instituțiile definitorii ale identității noastre naționale: Biserica, Familia, Armata. Și mai ales un PNRR conceput de domnul Ghinea, pe strategia ”salvarea României prin demolare”. Au pierdut masiv.
Văzând ce-au pățit useriștii, celelalte forțe politice românești au devenit mai precaute. În acest context, și pe la porțile AUR au început să bată persoane cu stagiu prin diasporă. Printre alții, Călin Georgescu, posesor al unei cărți de vizită impresionante. Dar în contextul bănuielilor sus-amintite, aceasta nu s-a dovedit de ajuns, așa că dânsul a ”comis” la TV, la oră de vârf, unele declarații despre Corneliu Zelea Codreanu și Ion Antonescu, care i-au adus un Dosar Penal. Cu așa recomandare, elegant oferită de cenzura progresistă, domnul Georgescu a promovat rapid în AUR, asigurându-și simpatii și audiență naționale.
Călin Georgescu - O biografie cu tâlc
În orice partid – dar mai ales în partidele românești – înfloresc invidia și ”lucrătura pe la spate”. Domnul Georgescu și-a făcut mulți dușmani prin AUR. Când s-a aflat că noul aderent a activat în cadrul Clubului de la Roma, imediat a început să fie ”tocat”: da, e mason, Masoneria l-a trimis să ne spioneze! Și au început să circule copii după procesul-verbal al ținutei de constituire a Marii Loji Naționale Române, din 24 ianuarie 1993, unde semnătura domnului Georgescu figurează pe locul 4. Apartenența dânsului la Masonerie este confirmată de surse din mediul respectiv: „este publică!”. Dar asta ridică altă problemă: mason cu dosar penal pe motiv de legionarism – e o premieră, zău! Așa impostură, nici Caragiale n-a bănuit că poate exista!
Văzând că nu reușesc să-i vină de hac, rivalii domnului Călin Georgescu au lansat și zvonul că dânsul ar fi fost ofițer de spionaj al fostului regim, dirijat de ”servicii” să deturneze AUR. Se insinua că dosarul penal pe ”propagandă legionară” ar fi fost făcut tocmai pentru a-l ”acredita” în AUR și a discredita formațiunea – drept pentru care este lăsat în nelucrare de Parchet. Și iată că recent Cornel Ivanciuc, vechi jurnalist de investigații, a confirmat: în anii 1990, domnul Georgescu „a făcut obiectul unui dosar de urmărire informativă a Direcției Siguranță Militară a MApN, în urma deselor întâlniri cu persoane din atașatura militară a Ambasadei Federației Ruse la București”. Adică, ”se întâlnea cu un ofițer GRU” într-un imobil de pe strada Maria Rosetti, aflat sub supravegherea operativă a contraspionajului militar (https://www.aktual24.ro/jurnalist-de-investigatii-calin-georgescu-monitorizat-de-directia-siguranta-militara-a-mapn-a-avut-intalniri-cu-ofiteri-gru/#goog_rewarded). Faptul că domnul Georgescu era în atenția Direcției de Protecție și Siguranță Militară, UM 02605 București, arată că dânsul e cu certitudine cadru MApN, iar în 1997 era cadru activ. Deci dosarul sau penal e poate la Parchetul Militar?
Asta ne atrage atenția asupra altui detaliu: „După absolvirea facultății în 1986, a dobândit experiență suplimentară prin misiuni în Regatul Unit și Statele Unite ale Americii, chiar dacă nici el, nici tatăl său nu au fost membri ai PCR” (https://ro.wikipedia.org/wiki/C%C4%83lin_Georgescu). Oare regimul comunist l-a trimis pe inginerul stagiar Georgescu din Făgăraș în SUA și Marea Britanie cu misiuni de spionaj, așa cum se comentează în mediile AUR? Știm că în acei ani era și inginer la INCDIF – ISPIF, și cadru militar activ, și în misiune peste hotare - trageți dvs. concluziile.
Ei, iar asta n-a fost tot. Când s-a aflat că soția domnului Georgescu a lucrat ani mulți la CityBank, i-a ieșit instantaneu un nou set de vorbe: că ar fi fost ”întors” de americani, pentru a spiona și deturna mediile naționaliste românești! Și această informație este azi confirmată: domnul H.D. Hartmann ne vestește că un apropiat al președintelui ales Trump, anume Robert F. Kennedy Jr., nominalizat ca Secretar pentru Sănătate în viitorul Guvern al SUA, vine la București pentru a-l susține pe domnul Georgescu. Păi dacă dânsul n-ar fi ”omul americanilor”, oare ar veni? Din nou, avem o situație paradoxală: domnul Georgescu este considerat ”omul americanilor”, dar se pronunță pentru ieșirea României din NATO (”neutralitate”), în ton cu relațiile sale cu „atașatura militară a Federației Ruse”.
Oportunism? Impostură? Dorință de parvenire? Rivalii săi au folosit toate aceste invective și, până la urmă, au reușit să-l ”ejecteze” din AUR pe ”omul americanilor”, acoperit, mason, simpatizant legionar, contact GRU și câte or mai fi. Dar domnul Georgescu este în continuare simpatizat de o mare parte a electoratului respectivei formațiuni...
Calea spre Ro-Exit, visată de Călin Georgescu
Strategiile greșite din ”Epoca Iohannis” au tolerat umilirea și discriminarea românilor, ba chiar au promovat agresiuni la identitatea națională și spirituală, sub pretextul ”luptei împotriva naționalismului”. Greșelile ar fi trebuit sesizate și contracarate, dar ”găștile de partid” erau prea ocupate să se terfelească reciproc, iar dl. Iohannis a dezertat de la post, plecând cu un avion de lux spre zări mai senine. Iar în graba plecării a uitat să numească un nou Director la SRI. Astfel, în câteva luni s-a ajuns ca aproximativ 40% din electoratul activ al României să devină pe nesimțite eurosceptic și receptiv la discursul anti-NATO.
La asta a contribuit și presa internațională, care se amuză pe seama noastră: dacă trec de vămile Austriei, oricum românii vor fi blocați de Parlamentul Olandei, unde-i așteaptă marele lor prieten, Timmermans, care-i amenința odinioară că-i ”dă afară din UE”. Asta a reamintit lupta îndelungată, tenace a domnului Mark Rutte împotriva dreptului românilor la libera circulație. Atunci era prim-ministru al Olandei, azi este secretar general al NATO. În context, reticența afișată față de NATO de domnul Georgescu a părut multora profetică. Corolarul: electoratul nemulțumit de ratarea integrării în UE s-a reorientat spre ”neutralitate” și l-a votat pe domnul Georgescu, în pofida controverselor care-l înconjoară.
Cum va decurge runda 2 a alegerilor prezidențiale? Doamna Lasconi intră în confruntare cu povara orientărilor greșite promovate în trecut de USR. Degeaba poartă cruce arhierească la gât, românii nu vor uita că USR a băgat în PNRR limitarea pe zeci de ani a pensiilor , iar militarii nu vor uita campania ”progresiștilor” împotriva pensiilor militare. Doamna Lasconi intră în competiție cu o echipă de campanie care n-a fost capabilă să o pregătească pentru interviuri în mass media. Domnul Georgescu, în schimb, dovedește abilități de comunicare remarcabile. E foarte probabil că domnul Georgescu va reuși să mobilizeze electoratul suveranist, ba chiar și alte segmente eurosceptice, pentru realizarea visului său: Ro-Exit. Ieșirea din UE și regim de vize cu toate Statele din jur.
Stima și mândria!
Care va fi reacția partenerilor noștri europeni? Păi vor condamna ”ascensiunea forțelor suveraniste, anti-europene” – un fenomen provocat tocmai de politicile lor de discriminare și umilire a românilor. Negându-și în continuare responsabilitatea, oare vor reveni la Strategia Timmermans? Ne vor amenința că ne impun un nou MCV, că ne taie fondurile, că ne interzic pe veci Schengen, că ”ne dau afară din Europa”? Asta ar distorsiona și alegerile parlamentare de duminica viitoare.
Un președinte anti-NATO și anti-UE are, în sistemul constituțional românesc, posibilități limitate de a impune Ro-Exit. Dar dacă partenerii noștri dragi, euro-atlantici, îi dau o mână de ajutor, venind la București să-i sprijine candidatura și, respectiv, lansând o nouă campanie de acuze, amenințări și umilințe la adresa României, atunci domnul Georgescu va putea conta și pe un consistent sprijin parlamentar, cu consecințele de rigoare.
Deci: ”Toată stima și mândria / Всем уважения и гордости – Georgescu, România!”