Desigur că foarte mulţi dintre dumnevoastră vă amintiţi de celebrul strigăt de pe vremea lui Ceauşescu, care venea dinspre capătul din spate al coziilor, formate la orice „se dădea”: „Daţi numai câte două, să ajungă şi pentru noi, aicea, în fund”. Dacă nu aţi trăit pe viu asta, precis v-au povestit părinţii sau bunicii. Astăzi, o lege care a bântuit vreo doi ani prin Parlament şi care a fost, în sfârşit, modificată, întoarce pe dos vechiul strigăt de disperare hămesită şi-l transformă în unul de îmbuibare ciocoiască.
Este vorba despre modificarea Legii 17/2014, a vânzării și cumpărării de terenuri agricole. Strigătul care s-ar auzi acum, după noile modificări, ar suna cam aşa: „Daţi-ne numai nouă, cei care am apucat deja.”
La ce se referă aceste modificări, esenţiale altminteri, mai ales în contextul în care mâncarea va deveni un articol scump pe planetă, iar România, cu pământul ei mănos, va avea în arsenal această veritabilă „bombă verde”? Se referă la dreptul de preempțiune la vânzarea unui teren agricol. Mai pe înţeles, cine are voie să cumpere un teren agricol, fără prea mari bătăi de cap, pentru că modificările legislative practic îi exclud de la cumpărare pe ceilalţi, care ar vrea să iniţieze o afacere în domeniul agricol.
Gândirea agricolă naţională vine de la Vişina, judeţul Olt
Modificările despre care vom vorbi imediat au fost clocite în comuna Vişina, din judeţul Olt. O comună devenită celebră anul trecut, după „Cazul Caracal”, pentru că mulţi dintre miliţienii care au dat-o-n bară glorios atunci, inclusiv fostul şef al Poliţiei Caracal, sunt din Vişina.
Iniţiatorul modificărilor legislative este însuşi președintele Comisiei de Agricultură din Camera Deputaţilor, deputatul Alexandru Stănescu. Originar din Vişina, judeţul Olt. Şi nici nu avea cum să fie din altă parte, pentru că este fratele liderului PSD Paul Stănescu, mama şi tata judeţului Olt. Din Vişina, desigur.
Modificările nu mai dau voie nimănui să câştige din agricultură
Una dintre modificările restrictive, care pun barieră celor care ar vrea să cumpere pământ şi să facă agricultură în România, fie persoane fizice, fie juridice, este: pentru a putea cumpăra pământ extravilan, adică pentru agricultură, trebuie obligatoriu să fi avut afaceri în domeniu în ultimii cinci ani, în România. Cei cinci ani socotindu-se de la data la care a fost scos la vânzare pământul.
Ce facem atunci cu milioanele de români care muncesc în străinătate, fix în agricultură marea majoritate, şi care strâng lună de lună ban peste ban, visând că într-o zi se vor întoarce acasă şi, cu experienţa căpătată printre străini, vor face agricultură performantă. Ei nu mai au dreptul să cumpere pământ, deşi ştiu foarte bine să îl lucreze.
Nici tinerii absolvenţi de ştiinţe agricole, nu mai au dreptul să-şi cumpere teren extravilan, deşi pentru a lucra aceste pământuri s-au pregătit în şcoală. Pentru că nu îndeplinesc acea condiţie esenţială: să fi avut minim cinci ani afaceri în agricultură. Adică au fost proşti şi au mers la şcoală să înveţe să facă agricultură ca la carte, în loc să facă cinci ani după ureche.
O singură excepţie pentru absolvenţi. Dacă deschid afaceri în domeniul zootehniei. Dar nici în acest domeniu nu toţi au voie. Există şi aici o restricţie. Cel care porneşte afacerea, trebuie să fi locuit minim un an în România, interval socotit tot de la data când s-a scos la vânzare terenul. Cu alte cuvinte, tinerii care studiază agronomia în străinătate, adică în ţările care ne exportă nouă produse alimentare la greu, nu au voie să vină în România şi să-şi deschidă o afacere în agricultură. Trebuie mai întâi să se întoarcă acasă, să exerseze din nou limba română, să se bată de muscă un an şi abia apoi, dacă a mai rămas ceva neprăduit, să încerce să muncească.
Cine are voie, totuşi, să cumpere terenuri extravilane? Practic, doar cei care mai au deja
Între atâtea restricţii, bine că nu au pus şi condiţia ca eventualul cumpărător să fie musai din Vişina, judeţul Olt.
Iniţiatorul modificărilor la lege, deputatul PSD Alexandru Stănescu este inginer de mecanică agricolă. A fost tata tractoarelor şi combinelor, la fostul CAP din comuna natală, Vișina. După 90, a promovat la CAP-ul din Bucinișu, tot în Olt. Pe atunci, încă nu se făcuseră praf CAP-urile, cu averea lor cu tot. Astăzi, capitalismul a adus la Vişina şi Bucinişu, în locul desuetelor CAP-uri, exploataţii private, unde mecanicul agricol, acum deputat, este acţionar cu 50 și respectiv 42 la sută.
La Vișina, de unde a plecat totul şi a reverberat în Camera Deputaţilor de la Bucureşti, a fost trei mandate la rând primar, cine altul decât tatăl fraţilor Paul şi Alexandru Stănescu. Sub mandatele sale, cooperativa sătească a ajuns SC Agromec Vișina SA, care administrează peste 3.700 de hectare agricole. Ca premiu de hărnicie, Agromec Vișina a primit de la APIA peste 3 milioane de lei în fiecare an. În timp ce alţii nu au primit nimic.
Nu mai pierdem acum vremea cu încrengătura de neveste, copii, fini, naşi, care fac parte din această veritabilă reţea din agricultură.
Desigur că modificările la lege nu au fost scoase pe şest de Alexandru Stănescu de la Comisia de Agricultură şi pasate fratelui său să fie adoptate. La vârful Comisiei sunt, alături de PSD-işti, şi PNL-işti. Nicolae Giugea este unul dintre vicepreşedinţi, iar Vasile Gudu, unul dintre secretari. Care, alături de ceilalţi membri ai comisiei, au fluierat şi ei de pe margine a încurajare.
Deocamdată, modificările nu se pot aplica. Pentru că ele au fost contestate la Curtea Constituţională. Aia din Bucureşti, nu aia de la Vişina.