Încheiem seria fragmentelor din cartea „Jurnal pe motocicletă“, de Ernesto Che Guevara, care va apărea luna aceasta în colecţ ia Biblioteca Polirom. Astăzi, despre aniversarea lui Guevara, la capătul unei călătorii prin America Latină, alături de tovarăşul său, Alberto Granada.
„Sâmbătă, 14 iunie 1952, eu, încă un tinerel, am împlinit 24 de ani; mă găseam pe muchia unui sfert de secol transcendental, la nunta de argint a vieţii care, una peste alta, nu s-a purtat chiar rău cu mine. Dis-dedimineaţă m-am dus la râu, să-mi încerc din nou norocul la pescuit, dar sportul acesta e precum jocurile de noroc: când începi câştigând, sfârşeşti prin a pierde. (...) Seara, după ce am trecut pe la doctorul Bresciani şi am luat o cină uriaşă, delicioasă, s-a dat o petrecere în cinstea noastră în sala de mese a coloniei, cu o grămadă de pisco, băutura naţională peruană. (...) Când toată lumea era uşor ameţită şi binedispusă, directorul coloniei a ţinut un toast călduros în cinstea noastră, iar eu, bine «piscotit», i-am oferit o replică elaborată, care suna cam aşa:
«Ei bine, e de datoria mea să răspund toastului oferit de doctorul Bresciani prin ceva mai mult decât un gest convenţional. Dată fiind starea noastră precară, pe moment aflându-ne pe drumuri, nu putem să recurgem decât la cuvinte, iar acum aş vrea să mă folosesc de ele ca să-mi exprim recunoştinţa - atât a mea, cât şi a tovarăşului meu de drum - faţă de întregul personal al coloniei, care, aproape fără să ne cunoască, ne-a oferit această frumoasă demonstraţie de afecţiune, sărbătorindu-mi ziua de naştere ca şi când ar fi fost o sărbătoare intimă, ţinută pentru unul de-al vostru. (...)
Aş vrea să mai spun ceva, fără legătură cu subiectul acestui toast. Deşi lipsa noastră de importanţă înseamnă că nu ne putem face purtătorii de cuvânt ai unei cauze atât de nobile, credem - mai ferm ca niciodată după această călătorie - că împărţirea Americii Latine în naţiuni instabile şi iluzorii e complet neîntemeiată. Suntem, cu toţii, o singură rasă mestizo, care, din Mexic până la Strâmtoarea Magellan, vădeşte similitudini etnografice remarcabile. Astfel, într-o încercare de a mă dezbăra de provincialismul limitat, propun să ciocnim pentru Peru şi pentru o Americă Latină Unit㻓.