Campania "Oraşul de vis" continuă astăzi cu un interviu realizat cu un sportiv născut la Galaţi şi a cărui carieră este strâns legată de acesta.

Viorel Tănase, fosta glorie a Oţelului Galaţi, a rămas în oraşul de la Dunăre chiar şi după retragere, în 2007. Născut în 1970, a debutat la 18 ani, în meciul FC Bihor Oradea - Oţelul Galaţi (din 5 octombrie 1988), încheiat cu victoria echipei sale, scor 0-1.

Acesta se alătură campaniei "Oraşul de vis" şi vorbeşte despre urbea sa natală, amintirile copilăriei şi modul în care percepe schimbările care au venit odată cu trecerea timpului.

Cu excepţia unor scurte perioade, sportivul a rămas fidel clubului Oteţul Galaţi. Între 1999 şi 2001 a jucat pentru Maccabi Netanya, un club din Israel care a plătit pentru transfer 200.000 de dolari. S-a retras în 2007, după o carieră în care a jucat în 390 de meciuri şi a marcat 62 de goluri în Divizia A. În perioada în care a jucat în echipa Maccabi Netanya a marcat 19 goluri în 67 de meciuri. În 1994 a fost selecţionar în echipa naţională, în meciul România - Coreea de Sud, scord 2-1.

După retragere a antrenar echipa a doua a Oţelului Galaţi, până în vara lui 2009, când a fost numit antrenor principal interimar, după demisia lui Petre Grigoraş.

Viorel Tănase a decis, la sfârşitul anului trecut să se separe de echipa alături de care a jucat întreaga sa carieră. În octombrie 2009 a fost numit antrenor principal al divizionarei secunde Dunărea Galaţi. Evz: Ce îţi aduci aminte despre copilăria ta din Galaţi? Viorel Tănase: N-aveam calculatoare şi nici condiţiile pe care le au copiii astăzi, dar era frumos, foarte frumos. Aveam în schimb timp şi locuri de joacă. Băteam mingea cât era ziua de mare. Aveam prieteni. Doar la blocul în care locuiam, unul cu patru etaje şi patru scări, eram 40 de copii de aceeaşi vârstă. În spatele blocului aveam două terenuri, unde jucam fotbal. Acum nu mai sunt, s-au construit alte blocuri. Îmi amintesc că, pentru  a ne îmbunătăţi tehnica, jucam fotbal în parcarea din faţa blocului. Era una foarte mica. Făceam echipe de trei oameni. Nici nu mai ţin minte de câte ori mi-am spart capul de borduri! Apoi mergeam pe Siret, "La Gropi". Dar şi la "briza Dunării", unde înotam, pescuiam şi mă distram cu  prietenii.

Cum îi vezi pe gălăţeni acum? Oamenii s-au schimbat. Înainte erau mai indulgenţi, mai calmi, mai primitori. Acum nu mai e aşa. Familiile prietenilor erau primitoare. Mergeam prin piaţă şi doar pentru faptul că aveam capul spart sau, pur şi simplu, le păream simpatici, oamenii ne dădeau un pepene, un măr. Acum lumea s-a mai înrăit. Goana după bani, lipsurile, probabil, au adus lucrurile aici.

Dacă ai fi ghid pentru o zi, prin ce locuri ai duce un turist? Dacă ajungi în Galaţi trebuie neapărat să vezi faleza. Atât cea inferioară, cât şi cea superioară. Sunt atâtea lucruri de vîzut în Galaţi, încât nu  ştiu ce să recomand mai întâi. O plimbare pe Dunăre, pentru a vedea unde se varsă Siretul. La "Pisica", un sat peste Dunăre spre "23 August".

Ce crezi că i-ar trebui Galaţiului? Oraşului îi lipseşte o curăţenie aşa cum scrie la carte. Oamenii nu conştientizează faptul că putem proteja mediul înconjurător, oraşul, cu puţină atenţie. Când văd recipientele de plastic sunt aruncate în Dunăre sau aiurea, prin oraş, îmi vine să plâng. Ce îi mai lipseşte  Galaţiului? Parcuri nu prea sunt, locuri de joacă pentru copii.

Cum ai descrie oraşul în trei cuvinte? Plăcut, de vizitat, interesant.

Ce nu se cunoaşte foarte bine despre Galaţi? Cred că sunt mulţi care nu ştiu despre comorile Galaţiului, care sunt obiectivele turistice. Despre cele amintite mai sus, despre Pădurea de la Gârboavele, unde îţi poţi petrece un week-end de vis.