Pe 3 aprilie 2023, Fondul European de Coeziune și-a marcat cea de-a 30-a aniversare. Instrumentul de finanțare a fost introdus în 1993 odată cu Tratatul de la Maastricht, pentru a crea un nivel mai mare de paritate între statele membre ale UE. De la înființare, fondul a cheltuit 179 de miliarde de euro.
Fondul de Coeziune a fost înființat pentru a ajuta țările mai puțin prospere din blocul comunitar să atingă paritatea economică cu membrii mai dezvoltați. Țările beneficiare sunt definite ca fiind cele care au un venit național brut (VNB) cu 90% sub media UE.
În perioada actuală de finanțare 2021 - 2027, fondul are suma impresionantă de 48,3 miliarde de euro, care urmează să fie direcționate către 15 state membre: Bulgaria, Cehia, Estonia, Grecia, Croația, Cipru, Letonia, Lituania, Ungaria, Malta, Polonia, Portugalia, România, Slovacia și Slovenia.
Sprijinirea energiei și a infrastructurii
Potrivit Tratatului de la Maastricht, Fondul de Coeziune este o componentă necesară a Pieței Unice, ca instrument de investiții pentru infrastructura de transport și protecția mediului. În plus, fondul a contribuit și la accesul la apă dulce, eficiență energetică și energie regenerabilă, potrivit themayor.eu.
De exemplu, a contribuit la construirea de aeroporturi pentru a oferi conexiuni mai bune cu statele membre care au aderat la UE în anii 2000 și a finanțat multe proiecte de metrou și feroviare, inclusiv în Budapesta, București, Sofia și Praga. Un alt proiect cheie al fondului include calea ferată Varșovia-Gdynia, îmbunătățind conexiunile prin Coridorul Baltico-Adriatic.
Istoria Fondului European de Coeziune
Prima perioadă de finanțare pentru Fondul de Coeziune a fost între 1994 și 1999, beneficiarii inițiali fiind Grecia, Irlanda, Portugalia și Spania. Fondul a avut un buget de 18 miliarde de euro și a putut contribui la mai multe proiecte de infrastructură.
Printre acestea se numără podul „Vasco da Gama”, de 12,3 kilometri, din Lisabona, cel mai lung pod din UE, în timp ce în Spania banii au mers la conexiunea feroviară de mare viteză de la Madrid la Barcelona, la granița cu Franța. Interesant este că dintre primii beneficiari din anii '90, toți, cu excepția Greciei, au reușit să mențină un VNB la media UE sau mai mare, de la prima rundă de finanțare din Fondul de Coeziune, cu excepția notabilă a Greciei. A scăzut sub linie în runda de finanțare din 2021.
În următoarea perioadă de finanțare între anii 2000 și 2006, bugetul a fost de 30,6 milioane, totuși, UE a cunoscut primul val de extindere în 2004 și Cipru, Cehia, Estonia, Ungaria, Letonia, Lituania, Malta, Polonia, Slovacia și Slovenia s-au alăturat beneficiarilor de finanțare.
Odată cu cel de-al treilea val de Fonduri de Coeziune 2007-2013, bugetul s-a dublat și a atins un record de 68,5 miliarde, în timp ce UE s-a extins de două ori, cu Bulgaria și România în 2007 și Croația în 2013. Cu următoarea perioadă de finanțare între 2014 și 2020, bugetul a scăzut la 61,4 miliarde, cu toate acestea, beneficiarii au rămas în mare parte neschimbați, din perspectiva țărilor care au aderat la Uniune după 2004. (Rador)