"Reîncarnarea lui Troţki" şi "Micuţa Slovenă", prezentate în Sfântu Gheorghe, au stârnit simpatia publicului prin modul în care pun sub lupă relaţiile contorsionate dintre părinţi şi copii.
Câteva mii de persoane au urmărit, marţi seară, un live performance cu Lucian Ban, Mat Maneri - nominalizat la Premiile Grammy în 2006, Silent Strike şi Dan Basu, "Tarkovsky Redux - like spirit without a shadow", şi filmul "Reîncarnarea lui Troţki", de Jacob Tierney, urmat de o sesiune de întrebări şi răspunsuri cu Kevin Tierney, tatăl regizorului şi actorului, totodată producătorul lungmetrajului.
Acesta a povestit cum cineastul a plecat la Los Angeles la 18 ani pentru a deveni actor, a avut foarte mult timp liber la dispoziţie şi a început să scrie scenarii pe laptopul pe care i-l dăduseră părinţii. Nu, nu ştia că filmul va fi văzut şi în România când a inserat replica referitoare la cuplul Ceauşescu.
La vizionarea de miercuri dimineaţă, producătorul a venit cu alte detalii interesante. A povestit despre veneraţia pe care Jacob Tierney o are pentru Ken Loach (regizor care a participat şi el la Anonimul), că iniţial trebuia să fie o dramă, doar că era "serios şi plictisitor" şi că primul tatuaj al fiului lui a fost în formă de seceră şi ciocan.
Apoi a pus şi el o întrebare publicului - "Ce ştiţi despre Troţki?" - şi a promis în glumă că "incidentul cu pioletul va apărea în sequel-ul de la «Reîncarnarea lui Troţki»". Nu în ultimul rând a povestit că actorul principal din film a locuit pe aceeaşi stradă cu familia Tierney.
Revoluţie în Canada
Leon Bronstein (Jay Baruchel) este convins că este reîncarnarea lui Troţki. Aşa că, după ce eşuează cu un sindicat pe care voia să îl formeze la fabrica tatălui (Saul Rubinek), care îl trimite din internat în liceu public, revine la treabă cu zel bolşevic: o găseşte pe Alexandra (Emily Hamp shire), o avocată cu care vrea să se însoare căci corespunde primei neveste a idolului său, cu vârstă cu tot, încearcă să dea de un Lenin numai al lui, se chinuieşte să înfiinţeze un consiliu al elevilor şi, în acest scop, face revoluţie şi "vizitează" închisoarea.
Poate are o durată puţin exagerată pentru binele ei, dar comedia familiei Tierney func ţionează. Schimbă polaritatea clasică dintre sex şi politică în filmele cu adolescenţi şi reuşeşte să o facă într-un mod inspirat.
Nu părăseşti sala durândute din nou urechile de la auzul unor cuvinte supratocite ca "marxism" şi "dialectică". Bonus: regizorul apare la finalul filmului, iar "Micuţa carte roşie" (citate din Mao Zedong) - care apare într-o secvenţă - este proprietate de familie, achiziţionată de tatăl producător.
Tragedie slovenă
Dacă "Reîncarnarea lui Troţki" a fost premiat de către public la festivalurile de la Tokio şi Sofia, "Micuţa Slovenă", al optulea lungmetraj de Damjan Kozole, s-a ales cu distincţii pentru actriţă la Valencia şi la Slovene Film Festival.
Alexandra (Nina Ivanisin, care debutează în lungmetraj cu acest rol) studiază engleza la universitate şi are, drept sursă de venit, prostituţia. Îşi publică anunţurile în ziar, sub numele de cod "micuţa slovenă" şi insistă să lucreze pe cont propriu în ciuda faptului că acest scop îi pune viaţa în pericol de câteva ori. Are şi un soi de iubit, Greg (Uros Furst), căruia i-a distrus căsnicia, i-a luat banii şi îl cheamă doar atunci când nu are cine să o ajute.
Singurul bărbat benign din viaţa ei este tatăl, Edo (Peter Musevski), care locuieşte în Krsko şi care o tot îndeamnă "să fie fată bună". Ca atare, trebuie ţinut departe de viaţa ei "profesională", iar Alexandra este dispusă la orice efort pentru a conserva iluziile tatălui. Eforturi care sunt cel puţin autodistructive.
Deşi filmul începe în forţă, are câteva căderi de tensiune şi un final cel puţin previzibil. Principalul atu al "Micuţei Slovene" constă în interpretarea excelentă a Ninei Ivanisin. Relaţia dintre ea şi tată este minuţios coregrafiată, dar din cauza acestei construcţii, lungmetrajul pierde din ritmul de thriller. Publicul de la "Anonimul" l-a apreciat însă - nimeni nu a părăsit sala în timpul proiecţiei, chiar dacă era arhiplină.
"Primul tatuaj al băiatului meu, re gizorul Jacob Tierney, a fost în formă de seceră şi ciocan. Acum m-am îmburghezit, mi se par groaznice tatuajele.", KEVIN TIERNEY, producător