Domnule Redactor Șef, Subsemnatul Oprică Vasile, din București, Splaiul Independenței, sector 6, prin prezenta vă sesizez și vă solicit sprijinul pentru înlăturarea încălcărilor Legilor în vigoare de către Primăria Municipiului Constanța.
La data de 26.10.2001 am înregistrat la Primăria Municipiului Constanța două notificări pentru retrocedări conform Legii nr. 10 din 2001, la care am depus toate probele. Aceste retrocedări nu s-au finalizat nici după mai mult de 12 ani. Prin petiții repetate, am solicitat Primăriei Municipiului Constanța soluționarea acestor notificări, dar aceasta a tergiversat sub diferite pretexte care s-au dovedit, false. Printre altele, Primăria Municipiului Constanța mi-a cerut alte exemplare, în repetate rânduri, ale actelor (probelor) deja depuse anterior cu confirmare de primire ca justificare pentru tergiversare. Mi-a cerut asemenea dubluri, tripluri, etc., ale probelor deja depuse chiar și după ce, prin două adrese succesive, Primăria Municipiului Constanța îmi făcea cunoscut că își terminase rezolvarea notificărilor, totul fiind o înșelătorie. Deși am cerut, nu mi s-a mai dat nicio explicație cu privire la pierderea de acte.
Concluzia logică e că totul era o înșelătorie. Aceeiași concluzie am tras-o și din faptul că mi s-a cerut să mă prezint personal la sediul primăriei, la o dată care era deja depășită și când am cerut reprogramarea, Primăria Municipiului Constanța nu mi-a mai răspuns, dovadă de înșelăciune.
În final, constatând că în timp ce se consumau toate aceste demersuri, Primăria Municipiului Constanța a vândut la terți părți din imobilele pentru care cerusem retrocedarea, am solicitat acesteia să-mi pună la dispoziție copii ale actelor prin care au înstrăinat părți din imobilele în cauză, ceea ce mi s-a refuzat. M-am adresat justiției obținând Decizia nr. 2857 din 17.06.2013 a Curții de Apel București, irevocabilă, prin care Primăria Municipiului Constanța este obligată să-mi răspundă petiției mele. Am comunicat Primăriei Municipiului Constanța prin două scrisori recomandate această decizie și am cerut respectarea ei, aceasta nu s-a supus hotărârii judecătorești. Necunoscând funcționarii semnatari ai actelor de înstrăinare, nu pot iniția tragerea lor la răspundere, recuperarea prejudiciului, etc.
Anexez prezentei un memoriu explicativ, cronologic, cu 24 de anexe, respectiv dovezile a celor afirmate.
Prin prezenta solicit sprijinul pentru a determina Primăria Municipiului Constanța să respecte hotărârea judecătorească, irevocabilă, respectiv de a face ca Statul de Drept să se înjghebeze și la Constanța.
Oprică Vasile
De ce sunt date legile?
Am auzit în casă de mic copil, cuvintele: „Legile sunt ca niște reguli de comportare în familie, așa că tebuie respectate”:
Bunicii mei au trăit și murit în respect pentru lege, cu toate că de multe ori au fost nedreptățiți. Am început așa deoarece vreau să-mi vărs și eu amarul în ceea ce privește felul în care respectăm unele legi în România.
În 1944, mama mea s-a refugiat din provincia Basarabia în provincia Oltenia, cu cei 4 copii pe care-i avea, de teama invaziei sovietice. Tatăl meu era pe front, în Armata Română.
Plecând din Basarabia, părinții mei și-au lăsat o agoniseală bunicică făcută cu sudoarea câtorva generații.
După 1989 s-au dat câreva legi privind statutul refugiaților din Basarabia și nu numai. Mă refer la Legea 189/2000 și mai apoi Legea 290/2003. Pentru a beneficia de aceste legi era nevoie de anumite acte pe care le-am procurat . Pentru Legea 189/2000 de la Arhivele Naționale Craiova, iar pentru Legea 290/2003 de la Arhivele Republicii Moldova sau din România. Am cheltuit mulți bani pentru a procura aceste acte. Dosarul complet, conform cu Legea 290/2003 l-am trimis la Prefectura Gorj. După ce a stat la Prefectura Tg. Jiu o perioadă, aceștia l-au trimis la Prefectura București cu motivația că moștenitorii din acest dosar sunt din județe diferite. După ce a dospit vreo doi ani la București, dosarul a fost returnat la Prefectura Tg. Jiu. După încă un an am primit o adresă de respingere a dosarului pe motiv că nu am act de proprietate cf. Legii 290/2003, dar s-a sărit peste art. 5, aliniat 1, care spune: Cererile trebuiesc însoțite de declarația autentificată a petentului și de declarația a cel puțin doi martori, de asemeni notariale, punct ce a fost îndeplinit de subsemnatul. Am făcut contestație în termen util la A.N.R.P, pe 12 dec. 2013, iar acum, în 2014, nu am primit niciun răspuns.Dacă totuși am devenit beneficiar al Legii 189/2000 nu am beneficiat de prevederile acestei legi decât în mică măsură și anume:
- Transport gratuit pe CFR (12 bilete)
- Nu plătesc taxă la TV Restul nu am decât pe hârtie. Și pentru a nu mai lungi vorba, revin la titlul inițial.
„De ce sunt date legile în România”. Pentru a nu se respecta?
Tudor Novolan, Tg. Jiu
Scrisoarea săptămânii : Șansă la viață
Bună ziua!
Mă numesc Rodica Nețoi și vă scriu, în speranța că mă puteți ajuta. Dorința mea este să găsesc un doctor care să poata stopa boala. Am ajuns în pragul disperării din cauza durerilor insuportabile pe care sunt nevoită să le îndur zi și noapte. În ciuda tratamentelor făcute, mi s-a spus de către toți medicii din România, la care am fost până în prezent, că boala „galopează’’.
Cu siguranță primiți multe astfel de cereri, așa că vă voi scrie pe scurt situația mea:
Locuiesc în Craiova și în octombrie împlinesc 51 de ani.
În luna mai 2012 au apărut primele simptome ale bolii: dureri foarte mari ale picioarelor (călcâie, laba,glezna, genunchi...etc.)
Mai târziu am început să am dureri ale oaselor și ale tuturor articulațiilor.
Totodată, am început să elimin pe gură secreții verzi, aflând ulterior că erau cauzate de stafilococul auriu.
Am fost internată la Spitalul de Urgență Numarul 1 din Craiova, sectia Reumatologie, apoi la Spitalul “ Sfânta Maria” din Bucuresti , însă din păcate la niciunul dintre spitale nu am fost diagnosticată corect, fapt care a dus la avansarea bolii și implicit durerile au devenit foarte agresive reușind să mă deplasez cu foarte mare dificultate.
În 21.11.2012 am făcut o pareză la piciorul stâng.
În urma examenului RMN am aflat că am două hernii de disc, dar care nu au cauzat pareza.
Pe 13.06.2013 mi-a cangrenat piciorul stâng, ajungând să fiu internată la Spitalul Județean Numarul 1 din Craiova, apoi am fost trimisă de urgență la Spitalul Fundeni din București, sectia Chirurgie vasculară.
Pe 21.06.2013 s-a încercat o operație la piciorul stâng, cangrenat: Trombectomie directă cu sonda Fogarty care nu a dat rezultate.
Așa că, din cauza diagnosticului și a tratamentului care nu a dat roade, pe 22.06.2013 mi-a fost amputat piciorul stâng .
Mi s-a pus diagnosticul de Trombageita obliterantă și Trombofilie cu deficit global de proteina C.
Apoi, mi s-a dat o veste și mai proastă, și anume că și celălalt picior este în aceeași situație și că nu există nicio soluție de vindecare.
De parcă nu ar fi fost destul de grav, în luna august 2013 au apărut simptomele la mâna stângă și am aflat în urma examenului Doppler că ambele mâini erau afectate de boală.
Ulterior am fost internată la Spitalul Colentina din București, secția Hematologie unde, în urma investigațiilor, mi s-a pus diagnosticul de:
Mielom multiplu, Sindrom antiphospholipidic, Poliarterită Stenoză arteră branhială stângă și artere poplitee, tibială comună stângă,Trimbofilie cu deficit de proteina F.
În luna ianuarie 2014, în urma unei angiografii, am aflat că boala a avansat foarte mult, cu toate că urmez un tratament medicamentos prescris de doctori.
În prezent mă tratez de Mielim multiplu, la Spitalul Colentina din București, cu citostatice.
Am căutat ajutor în țară, dar mi se dau aceleași răspunsuri care mi-au năruit aproape toate speranțele...După doctori, singura soluție va fi ca în viitor piciorul drept și mâinile să îmi fie amputate.
În prezent starea piciorului drept s-a înrăutățit - mă deplasez în casă cu cadrul, cu multă, multă greutate, și n-o pot face decât pe distanțe mici.
Am dureri din ce în ce mai mari, am ajuns să nu pot să dorm din cauza durerilor îngrozitoare. Îmi este imposibil să fac lucruri care pentru mulți sunt banale, cum ar fi: mersul la baie sau la bucătărie într-un apartament cu două camere.
Viața mea este un chin continuu și acum nu mi-a mai rămas decât să mă agăț de speranța că mă puteți îndruma astfel încât să ajung pe mâinile unor medici competenți, care să mă ajute, sămi aline durerile și să-mi salveze membrele. Îmi doresc foarte mult să pot stopa boala și să fiu alături de cei dragi.
În speranța că se va găsi cineva să mă ajute,
VĂ MULȚUMESC
ANTICIPAT!
Rodica Nețoi
PS- Anexez copii ale externărilor și a angiografiei, care arată starea mea medicală: Fișă externare București,Timișoara, fișă Urgențe Fundeni, Fișă externare Hematologie București + Angiografie făcută la Sanador Telefon: 0743/036/778 (Orange); 0762/061/577
Dragi cititori,
Această pagină vă este dedicată în fiecare sâmbătă. Am vrea să cuprindă cât mai multe semnale de la dumneavoastră, de aceea vă rog să ne trimiteți texte scurte, despre lucruri de interes public, lucruri care vă frământă și cărora nu le-ați găsit rezolvare. Așteptăm scrisorile dvs. pe adresa: „Evenimentul zilei, bd. Dimitrie Pompeiu nr 6, sect. 2, București”. Cea mai interesantă epistolă -Scrisoarea săptămânii - va fi premiată cu un abonament pe trei luni la EVZ.
Vă rog să treceți și un număr de telefon, pentru a vă putea contacta ușor. Vă mulțumesc pentru că ne sunteți aproape! Să aveți o săptămână minunată!
Simona Ionescu,
redactor șef