Continuăm lin, cu seninătatea șipotului izvorului de munte dialogul început vineri, 27 septembrie, cu Părinte Mihail.
Iar bucuria este cu atât mai adâncă cu cât simt să amintesc că luni, 30 septembrie, Biserica Ortodoxă Română a aniversat 12 de ani de la întronizarea ca Patriarh a Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Catedralei Naționale, idealul național primit ca mandat de la străbuni.
Deși Catedrala Mântuirii Neamului este o împlinire de referință pentru Preafericitul Patriarh Daniel, Părintele a ridicat multe ale „catedrale” lăuntrice, reflectate în marile lucrări ale Bisericii, majoritatea, nemediatizate.
Cu această ocazie, la Catedrală Patriarhală, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a săvârşit Sf.Liturghie, la care au participat membrii Sfântului Sinod, membrii Permanenţei Consiliului Naţional Bisericesc şi ai Permanenţei Arhiepiscopiei Bucureştilor, împreună cu reprezentanţi ai autorităților centrale şi locale, personalităţi ale vieţii publice și culturale româneşti.
- Irina Stroe: Este minunat că în acest an aniversarea a fost îmbrățișată de flacăra-Lumină a muzicii bizantine, prin cele 2 Festivaluri de la Brașov, septembrie 2019, și cel de acum, de la Iași, ambele dedicate muzicii sfinților.
- Arhidiacon Mihail Bucă: Da, s-au împlinit 12 ani rodnici de Patriahat. Preafericitul Părinte Daniel este un Om foarte mare. Pe această cale, sărutăm dreapta PreaFericirii Sale, un om care creează cultură, fiind el însuși un om al culturii. Un suflet înalt care iubește mult muzica bizantină. Este incredibil ce a reușit să împlinească Părintele pe acest filon, al muzicii bizantine. Întrucât, până în anii ’90, nu credeam că vom avea vreodată în România un astfel de festival. Și uitați că, prin neobosita Sa Lucrare, Preafericitul a încurajat atât grupurile mari, cât și pe cele mici, să se perfecționeze, să crească. Și a salutat apariția acestor Festivaluri, devenind prin întregul efort și sprijin cultural un model nu doar în Biserica Orotodoxă Română, cât și pentru celelalte Biserici Ortodoxe din lume. De amintit că la aceste manifestări, Radio Trinitas și TVR Trinitas participă alături de psalti. Este extraordinar să avem astăzi, în România, festivaluri de muzică bizantină. Noi, toți, Corul Tronos, mulțumim Preafericirii Sale.
„Frumosul, misticul, înalțimile și puritatea trăirii în Hristos, toate se unesc în această muzică”
- Irina Stroe: Cum a început Drumul pe această cale, a credinței, a Bisericii și cum vi s-a lipit de inimă muzica bizantină? Ca puțin cunoscătoare al acestui tărâm mistic, din exterior, simt totuși că exista o punte între alegerea făcută și starea de fapt a d-voastră, ca om și ca suflet.
- Arhidiacon Mihail Bucă: La început, nu cunoșteam dragostea de muzică bizantină. Am cunoscut doar dragostea de biserică. M-am născut într-o familie cu dragoste de Dumnezeu, oameni simpli și de bun simț. Când eram copil, mergeam cu părinții în fiecare duminică la biserică și la mănăstirile din jurul Bucureștiului: Cernica, Căldarușani, Țigănești. Doar la mănăstirile din jurul Bucureștiului se cânta muzica psaltică. A început să mă atragă, dar în același timp o simțeam greu de aprofundat.
Mergeam cu tata des la Mănăstirea Cernica și acolo l-am cunoscut pe părintele Pimen Georgescu, care cânta foarte frumos, dar era și exigent. Acesta mi-a fost începutul, primele cărămizi solide pe acest drum atunci au fost așezate. Am început să trăiesc această muzică ce mi-a intrat în sânge, în ființă, în ADN. Aveam 6 ani. Mi-a pătruns în suflet și în tot ce eram și am simțit să nu-mi mai dau ordine gândurilor, am refuzat să mă mai întreb ce voi face cu această muzică, dacă o voi și studia sau nu, ci am ales pentru o perioadă...doar să o Trăiesc, să fiu una cu ea. Am făcut și sport, fotbal, eram un copil normal ce își trăia frumos anii. Dar simțeam că ceva nu se leagă.
Mai târziu, am început să simt adânc ca pe o chemare clară și directă că Dumnezeu are o lucrare cu mine. Simțeam că lipsește un Ceva din viața mea, un Ceva fără de care nu eram împlinit.
- Irina Stroe: O chemare-legământ cu această muzică monodică, muzica bizantină, pe care o transmiteți că o trăiți ca pe o sumă de timpi, de timpuri, de dogmă și rugă, îmbinate toate într-o perfectă armonie, astfel încât, ascultând-o nici măcar mileniile nu ne mai despart temporar de Hristos.
- Arhidiacon Mihail Bucă: A rânduit Domnul ca în biserica Mărcuța, biserica cea cu ziduri vechi si frumoase, cu oameni luminoși, să mi se descopere Drumul. Cântăreții bisericii, cu studii de specialitate în domeniu, mă încurajau să dau la teologie. Acea bisericuță m-a format. Nu eram încă hotărât, dar toți îmi spuneau că am o o voce frumoasă și trebuie să merg pe această cale, pentru a nu-mi irosi talantul. Mai târziu, am înțeles că poate pentru părinții mei, pentru rugăciunile lor, am primit acest dar, dar că darul nu trebuie să rămână la mine, ci trebuie să îl dau mai departe. Acest dar se contopește într-un plâns interior care nu știu cât se vede și se resimte în exterior. Acel plâns interior este sămânța din care această muzică ia naștere. Muzica bizantină nu era cunoscută când am intrat eu în Seminar. Monahii o cântau în mănăstiri, dar nu era cunoscută în parohiile din București, ce aveau într-adevăr cântăreți foarte buni. Secțiile de profil de la Conservator nu existau, ulterior s-au creat. Am simțit, primind binecuvântarea PreaFericitului Părinte, să performez această muzică a duhului, alături de toate sufletele minunate ce-mi sunt alături în Corul Tronos. Suntem cu toții un întreg. Se transmite acest mesaj. Pentru că muzica bizantină șlefuiește orice interior, e muzica ce unește spre a trezi, cufunda și apoi, înălța, creează punți, e muzica de care nu te mai saturi, ai asculta-o întru veșnicie. Și am încercat să aduc această muzică într-un grup, într-un mănunchi de voci frumoase, armonizate într-un singur duh. Deși pare simplă, muzica bizantină e una complicată, greu de interpretat pentru că are multe forme ca structuri muzicale, ca scări, tonalități. Iar taina este că, deși pare a avea o puternică rigiditate, ea cere o libertate aparte pentru a fi putea fi interpretată, pentru a i se simți zborul. De aici și misticul. Dar această libertate trebuie redată tot în duhul Cerului, pentru a elibera lumina. Muzica bizantină nu este una tristă, deși păstrează în ea un dor al paradisului pierdut, cum frumos spunea Nichifor Crainic. Totuși, dorul, acest simțământ pe care românii l-au definit altfel decât nostalgia, deține frumosul Firescului. Frumosul, misticul, înalțimile și puritatea trăirii în Hristos, toate se unesc în această muzică
. - Irina Stroe: Setea de cultură ar trebui să ne fie tuturor o sete neostoită. Cu ce concerte noi ne întâmpinați în următoarea perioadă, mai ales că avem în față 2 Ceasuri mari, pentru suflet și pentru neam, deopotrivă? Nașterea Domnului și 1 Decembrie, o sărbătoare ce ne aduce aminte de același dor și de aceeași nevoie de unire și de ființarea-dimpreună.
- Arhidiacon Mihail Bucă: Până în Sărbătoarea Nașterii Domnului, vom avea un concert umanitar pentru o fetiță cu sindrom Down, ce a suferit o operație pe coloană. Apoi, pe 1 Decembrie, vom susține la Sala Palatului un concert patriotic despre care nu voi dezvălui multe deocamdată. Și da, e o bucurie pentru TRONOS să răspândească sfântul, bunul colind strămoșesc. Vor fi concerte, multe. Oamenii trăiesc intens colindul, ca pe o rugăciune. Corul nostru a adus în atenție atât colinde noi, compuse chiar de membrii Tronos-ului, dar și colinde din bătrâni, altele de natură bizantină, am ales o paletă bogată. Prin colind, simt că aducem în inima oamenilor ieslea din Betleem. Iar muzica bizantină, alături de colind, ne cheamă pe toți la desăvârșire! Mulțumim cititorilor și tuturor sufletelor ce ne ascultă și poartă mai departe înălțimile din taina muzicii bizantine.