Vorbitul in public poate genera stari de anxietate si panica, mai ales in cazul femeilor. In Nature a fost publica un articol in care se dau cateva sfaturi celor care se pregatesc sa sustina un „public speaking”.

Cine trebuie sa tina o cuvantare publica, indiferent de numarul persoanelor din public si de situatie, poate sa ajunga intr-o stare de stres si anxietate. Mai ales femeile au probleme atunci cand pregatesc o cuvantare in fata unui public, datorita fricii ca vocea nu este destul de puternica, ca ar putea sa tremure sau sa se poticneasca.

Aceasta frica poate sa genereze adevarate probleme precum: gat uscat,  crampe intestinale, picioare care tremura si par sa nu ne mai sustina, In cazuri mai serioase se poate ajunge chiar si la tahicardie sau adevarate stari de panica.

Se pare ca  femeile sunt extrem de preocupate de voce. Intr-un articol in Guardian Anne Karpf arata cum in transmisiunile radiofonice si televizive pentru multi ani in prezentarea stirilor femeile au fost excluse, cu scuze precum faptul ca vocea acestora ar fi prea monotona sau prea emotiva. Faptul ca barbatii ar avea o voce mai profunda, se sustinea, avea efectul de a genera mai multa incredere in ascultatori. Din acest motiv la televiziunea nationala britanica pana in 1975 nici o femeie nu a fost angajata pentru a prezentat stirile. Din 1975 Angela Rippon a devenit o prezenta fixa in BBC.

Vorbitul in public insa se poate invata – cum a demontrat Margaret Tatcher, care avea o voce stridenta si neplacuta insa, in urma lectiilor de dictie si strategie in comunicare, cu o voce sigura, calma si mai joasa, a reusit sa devina un om politic important si credibil.

Frica de a vorbi in public are de-a face cu frica de a fi judecati in mod negativ de cei in fata carora vorbim. De multe ori aceasta frica se manifesta doar inainte de a incepe discursul, dupa care ne relaxam si merge totul bine. In cazuri extreme insa persoana care vorbeste ajunge intr-o stare de panica chiar in timpul discursului si se blocheaza, nefiind capabila sa termine ceea ce avea de spus.

In acest context intr-un articol publicat in prestigioasa revista Nature au fost date trei sfaturi utile celor care se pregatesc sa tina un public speaking.

In Nature se arata cum de multe ori cei care se pregatesc sa vorbeasca se concentreaza asupra lor insisi fara sa tina cont de publicul pe care il au in fata. Din acest motiv primul sfat este de a intelege tipologia de public in fata caruia vorbim: este acest public specializat in ceea ce avem de spus sau nu? Au participantii cunostinte despre subiectul pe care-l abordam? In functie deci de pregatirea publicului discursul trebuie sa fie diferit si adecvat.

In al doilea rand ar trebui sa ne imaginam ceea ce ascultatorii isi vor putea aminti din ceea ce sunem dupa 24 de ore de la cuvantarea noastra. Mesajele memorizate vor fi putine si vor tine cont de ceea ce a fost frumos sau spus mai bine in cuvantare. Este deci util sa comunicam ideile de baza, putine, in mod clar, simplu ci convingator – acestea vor fi unicele pe care participantii si le vor reaminti. Al treilea sfat tine de durata discursului si eventualele probleme pe care le-am putea avea. Daca, cum de multe ori se intampla, avem probleme cu scurtarea duratei cuvantarii din cauza unor speakeri dinaintea noastra, nu este util sa acceleram discursul, intrucat riscam sa nu se inteleaga nimc. Publicul se va plictisi si se va deconecta de la prezentarea noastra, intrucat apare confuza si neclara.  Este mai bine sa eliminam toate conceptele superflue si sa transmitem un mesaj clar si convingator, chiar daca nu prezentam toate detaliile.

In fata publicului deci e bine sa ne concentram chiar pe public si nu asupra noastra si, pe cat posibil, sa incercam sa ne relaxa si chiar sa ne simtim bine.

 

Articol scris de Cătălina Oana Curceanu, prim cercetător în domeniul fizicii particulelor elementare şi al fizicii nucleare, Laboratori Nazionali di Frascati, Istituto Nazionale di Fisica Nucleare (Roma, Italia) şi colaborator al Scientia.ro