Din Asia si Europa pana in SUA si America de Sud, reprezentantele Evei tintesc cu sanse mari la functia suprema in stat.

Ambitioase si hotarate sa nu mai stea in umbra propriilor soti sau a sefilor de partid, tot mai multe femei din intreaga lume au decis ca a venit momentul sa faca politica la cel mai inalt nivel.

Unele au reusit sa castige alegeri prezidentiale, altele au pierdut batalii electorale importante si incearca sa revina in prima linie. Anul 2007 a inceput cu un eveniment pe care americanii, si nu numai ei, il asteptau de mult timp: Hillary Clinton, senator de New York, a anuntat, pe 20  ianuarie, ca va candida la alegerile prezidentiale din toamna anului viitor.

Dupa opt ani petrecuti la Casa Alba in calitate de prima-doamna, ea si-a propus sa-i calce pe urme sotului sau, Bill Clinton, presedinte al SUA intre 1993 si 2001. „Am intrat in cursa ca sa castig”, a declarat Hillary, care, potrivit sondajelor, are cele mai mari sanse sa-i succeada in functie lui George W. Bush.

Consolidarea clasei de mijloc, sustinere pentru familiile cu o situatie materiala precara si asigurari de sanatate la preturi accesibile sunt doar cateva dintre promisiunile facute de Hillary Clinton electoratului american. La acestea se adauga retragerea trupelor SUA din Irak si o politica activa pentru combaterea incalzirii globale.

Tangou pentru functia suprema Cristina Fernandez de Kirchner are foarte multe lucruri in comun cu Hillary: a absolvit tot Dreptul, este senator si nu doreste ca sotul sau sa fie singurul presedinte de tara din familie. Nestor Kirchner este presedintele Argentinei, mai are doar cateva luni de mandat si nu mai candideaza.

O va face insa Cristina, care, ca si Hillary, si-a propus sa acorde o atentie deosebita paturilor sociale defavorizate. Sondajele arata ca doamna Kirchner are priza la mase, peste 46a dintre alegatori declarand ca o vor vota. Ea se va lupta pentru functia suprema in stat cu o alta femeie, Elisa Carrio, care a obtinut 14a in primul tur al prezidentialelor din 2003.

Cel mai recent succes al unei femei in politica a fost inregistrat de Pratibha Patil. La sfarsitul saptamanii trecute, ea a devenit prima femeie-presedinte din istoria Indiei.

Succese, esecuri, reveniri

In Europa, lupta femeilor pentru ascensiune la varful scenei politice a fost marcata, acum doi ani, de succesul crestin-democratei Angela Merkel in Germania si, anul acesta, de esecul socialistei Segolene Royal in Franta.

Merkel a ajuns cancelar in 2005, dupa doua mandate consecutive ale social-democratului Gerhard Schroeder; Segolene Royal a pierdut ambele tururi ale scrutinului prezidential din Franta, adversarul sau, Nicolas Sarkozy, dovedindu-se mai convingator si mai inspirat in campania electorala. Totusi, Royal nu se da batuta si a anuntat ca ar putea candida din nou, in 2012.

Pana atunci, alte doua femei isi pregatesc revenirea in prim-planul vietii politice: fostul premier pakistanez Benazir Bhutto si fostul prim-ministru turc Tansu Ciller. Bhutto este cu gandul la alegerile parlamentare care vor avea loc peste cateva luni, in timp ce Tansu Ciller ar putea prelua conducerea Partidului Democrat, al carui lider, Mehmet Agar, a demisionat din cauza rezultatului slab de la legislativele de duminica.

MAI BARBATE CA BARBATII

Exemplele istoriei: „doamne de fier” cu nervi de otel

In istoria recenta, femeile aflate in functii importante s-au confruntat cu situatii de o gravitate exceptionala, fiind nevoite sa faca uz de forta armata pentru apararea teritoriului national, pentru razbunarea compatriotilor ucisi sau pentru interventii in state terte.

Fostul premier britanic Margaret Thatcher, supranumita „Doamna de fier”, nu a ezitat sa trimita marina militara in Insulele Falkland, invadate pe 2 aprilie 1982 de armata argentiniana. Insulele Falkland, teritoriu britanic, au fost eliberate dupa doua luni de conflict, iar anul urmator, Thatcher a castigat cel de-al doilea mandat de premier.

Si Israelul a avut o „doamna de fier”, in persoana Goldei Meir. Dupa masacrul de la München, din septembrie 1972, cand 11 atleti israelieni au fost ucisi de gruparea terorista Septembrie Negru, Meir a autorizat Mossadul sa-i ucida pe membrii miscarii.

Operatiunea a purtat numele  „Mania lui Dumnezeu” si a durat circa doua decenii, timp in care au fost lichidate zeci de persoane. Golda Meir s-a aflat la conducerea guvernului statului evreu si in perioada Razboiului de Yom Kippur (6 octombrie-26 octombrie 1973).

In India, premierul Indira Gandhi a trebuit sa faca fata unui razboi cu Pakistanul, izbucnit pe 3 decembrie 1971. Gandhi sustinuse independenta Bangladeshului, initiativa ei fiind urmata de un atac pakistanez aupra teritoriului indian. Pakistanezii beneficiau de sprijinul SUA. Insa si de partea Indiei s-a aflat Uniunea Sovietica si, pe 16 decembrie, fortele pakistaneze s-au predat, iar Bangladeshul a devenit independent.

Nici secretarul de stat american Madeleine Albright (1997-2001) nu s-a ferit sa acorde gir actiunilor militare. Ea a avut o influenta considerabila in ceea ce priveste adoptarea optiunii militare in solutionarea conflictelor din Bosnia si Kosovo. „Ce rost are sa avem o armata superba, de care vorbiti mereu, daca nu o putem folosi?”, ar fi intrebat Albright la un moment dat, potrivit fostului sef al diplomatiei americane, Colin Powell.

SECRETUL FEMEILOR

Personalitate si marketing in cariera politica Politologul Alina Mungiu-Pippidi remarca o diferenta majora intre femeile care au facut istorie in relatiile internationale, precum Margaret Thatcher sau Golda Meir, si actualele pretendente la functia suprema in stat, Hillary Clinton si Cristina Fernandez de Kirchner. „La primele a contat foarte mult personalitatea, in timp ce Hillary si doamna Kirchner au profitat de drumul deschis de sotii lor. Sunt rodul marketingului politic”, a declarat, pentru EVZ, Alina Mungiu- Pippidi.

Nu de aceeasi parere este insa Mihaela Miroiu, profesor la SNSPA si expert in teorii politice feministe, care o considera pe Hillary Clinton un om politic cu reale calitati. Fosta prima-doamna are meritul de a tine cont de interesele directe si de nevoile reale ale cetateanului american, opineaza Mihaela Miroiu. Ea a dat ca exemplu programele de sanatate si de educatie propuse de senatorul de New York Hillary Clinton.

„Oamenii vor ca politicienii sa le rezolve problemele. Ceea ce promite Hillary pare fezabil, iar in SUA, promisiunile electorale se respecta”, spune Mihaela Miroiu.

In ceea ce priveste avantajele intrarii femeilor in politica, lucrurile sunt clare pentru Alina Mungiu-Pippidi. Politica facuta de femei este mai putin agresiva deca cea promovata de barbati, spune Mungiu, citand in sprijinul acestei afirmatii o teorie apartinand profesorului Jim Sidanius, de la Universitatea din California (UCLA). Este vorba despre teoria dominatiei sociale, precizeaza politologul.

In alta ordine de idei, „este un mare dezavantaj sa fii femeie in politica”, spune Miroiu. Thatcher s-a impus intr-o tara in care lupta pentru drepturile femeilor avea o istorie de 200 de ani, iar Indira Gandhi a fost avantajata de componenta matriarhala din societatea indiana.

NU CHIAR EGALITATE Europa, la feminin

Scena politica europeana continua sa fie dominata de barbati. Din 1958 si pana in prezent, doar 18 femei s-au numarat printre cei 139 de comisari europeni, iar toti cei 12 presedinti ai executivului UE au fost barbati, subliniaza EUobserver.

In cele 27 de state membre, femeile ocupa, in medie, 23,81% din portofoliile ministeriale. Extremele sunt Finlanda (60%) si, la polul opus, Ciprul, cu 0%. La nivelul parlamentelor nationale europene, aproximativ 23,69% din reprezentanti sunt femei. Recordul pozitiv este detinut de Suedia (52,15%) si cel negativ de Malta (9,23%).