„Specificul feminin“ al capitalei franceze, prezentat pe cartiere, într-un ghid inedit.

Un autor de discursuri al Ministerului francez de Externe a conceput un mai puţin obişnuit „Ghid al femeilor frumoase ale Parisului“, care este pasional, jucăuş şi total străin de limbajul relativ tern al comunicatelor oficiale, relatează AFP.

„La fel cum fiecare regiune (a Franţei) are o gastronomie proprie, fiecare cartier (parizian) are specialitatea sa feminină“, scrie Pierre-Louis Colin, care este şi coautorul celei mai recente cărţi a şefului diplomaţiei franceze, Bertrand Kouchener.

„În Melinmontant nu întâlneşti picioarele sublime pe care le vezi în Madeleine. Dar găseşti cele mai obraznice decolteuri, sâni radioşi, adesea nestânjeniţi de sutien“, adaugă el în cartea publicată luna trecută. Într-un interviu acordat luni pentru AFP, Colin susţine că Parisul este cea mai vizitată capitală a lumii, iar turiştii vin aici să vadă minunatele femei ale oraşului la fel cum o fac pentru a admira Turnul Eiffel sau tabloul Monei Lisa. Minunile umane din capitala Franţei

Colin spune că nu a putut găsi vreun ghid pentru „minunile omeneşti“ ale Parisului, aşa că s-a hotărât să facă el unul. Rezultatul, „Guide des jollies femmes de Paris“, este mai degrabă un eseu literar de 190 de pagini decât un ghid înţesat cu cifre şi informaţii utile.

Cartier cu cartier, Colin descrie cele mai bune locuri de observaţie - baruri, supermagazine, parcuri, muzee, garnituri de metrou - şi cele mai bune perioade ale zilei în care „cunoscătorii“ pot admira diverse arhetipuri feminine pariziene. „Tineretul modern“, caracterizat de „generalizarea chiloţilor tanga şi de dispariţia aproape totală a sutienului“, poate fi studiat cel mai bine pe strada Montorgueil, o arteră pietonală plină de cafenele şi braserii, descrisă de autor drept „epicentrul radiaţiilor erotice ale oraşului“.

Buticurile de lux şi terasele cafenelelor elegante alcătuiesc habitatul natural al „burghezei libere“, considerată de Colin ca fiind „mama tuturor fanteziilor de la originile literaturii“.

Femeile din categoria „maturitate insolentă“, respectiv cele de vârste între 40 şi 60 de ani, pot fi întâlnite mai ales în magazinele de lenjerie.

Regretele unui autor nostalgic

Colin regretă că nu mai este posibil să te plimbi contemplativ în jurul liceelor, deoarece „legislaţia actuală şi o anumită formă de psihoză colectivă au creat un climat de suspiciune care fac din oricare admiratori ai fetelor tinere un violator de copii“.

Pe de altă parte, el dă ponturi despre locuri în care turiştii pot obţine „vederi imbatabile“ sub fustele femeilor care urcă pe scări, evidenţiind cafeneaua Louis-Philippe, din arondismentul patru. Colin insistă că ghidul său este unul de bun-simţ, în care nu există adrese de bordeluri sau locuri de agăţat.