Atenție: urmează un text incendiar! Ivanna Roks despre tendințele și transformările identității masculine sau feminine în secolul 21.
Observ de ceva timp cum ultimul trend în materie de aruncat cu noroi din tastatură se răsfrânge asupra bărbaților new-school, cu deja celebrele glezne neacoperite de textilă și barba epilată definitiv cu laserul...
Bărbații ăștia au devenit peste noapte sursa tuturor problemelor mondiale, de la accidente rutiere, că nu mai are cine schimba roata de la Dacie, până la scăderea natalității, că cine dracului și-ar trage-o cu unul care nu e-n stare să țină cricul în mână? Mai știi ce altceva nu știe să țină în mână? Păi chiar așa, ne punem degeaba pe drumuri?
Ce nu înțeleg eu, în schimb, este unde găsiți aceste exemplare și, în cazul în care stați să le vânați la coada de la pensat inghinal cu anestezie locală, de ce vă mai plângeți. Apăi ăia cu care umblu eu și pe care-i știu, fie din postura de iubiți, fie din aia de just friends, sunt găsiți în bodegă sau la meci, dragele mele doamne. Acolo, la vânătoare de urși cu mâinile goale sau la poligonul de trageri cu Kalashnikovul se află masculii ăia feroce care vă înșfacă de ceafă și vă dau cu capul de toți pereții, până când fumează și vecinii țigara de după. Nu la cursurile de țopăit în colanți pe ghetuțe Kangoo sau la shopping de poșete.
Pentru mine, indivizii despre care vorbiți și pe care îi blamați cu atâta tragism că nu sunt în stare să vă care cumpărăturile și să vă curețe pânzele de păianjen de la intrarea în peșteră sunt ca un fel de ornitorinci: știu că există, am văzut, dar n-am pus mâna. Îi mai zăresc ocazional pe stradă, de la distanță, dar în loc să mă iau după mirosul lor de patchouli și să intru după ei în ceainărie, fac stânga și mă duc în partea aia în care oamenii înjură că a dat Dinamo gol, după care ăia care au aplaudat dau cu penisul de masă și se apucă de skanderbeg cu adversarii.
Desigur, ăștia de care zic eu au și ei niște mici neajunsuri. Adică ne-am hotărât că nu vrem nici cocalari pensați și trași de fiare degeaba, nici de-ăia cu coculeț în creștet și care se ascund în spatele nostru când latră câinele pe stradă, da? Vrem bărbați adevărați. Îmi pare rău să fiu eu cea care aduce veștile proaste, dar principalul defect al acestora e că și ei vor tot femei adevărate. Adică pe unele care să aibă și alte preocupări în afară de genuțe și unghiuțe, care să nu pună botic când nu sunt scoase în oraș unde vor ele și care să nu-și încrunte sprâncenuțele tatuătuțe când li se sugerează fin să mai pună și osul la treabă dacă vor lucruri, nu doar să stea cu mâna-ntinsă spre portofelul altuia sau spre feed-ul de pe Instagram. Și nu, distribuitul de produse Avon nu intră la categoria „pus osul la treabă”. Regret.
Dar vai, Ivanna, te contrazici singură, că dacă e bărbat cu adevărat adevărat, e în stare să aducă și bani acasă, n-are nevoie să muncesc și eu.
Dragelor, stați jos. Nu e vorba de bani aici. E vorba de principiu și de respect. Un om vertical, stăpân pe el și pe propriile lui testicule, n-o să poată respecta niciodată un parazit, chiar dacă parazitul e frumos aranjat și dă din gene mai ceva ca Bambi. Iarăși regret, dar ăsta e crudul adevăr. Punct.
Partea mai puțin vizibilă a războiului ăstuia virtual pornit împotriva bărbătușilor de mucava, care s-au clonat peste noapte, de parcă ar fi fost făcuți cu șablonul de tăiat prăjituri în formă de unicorn-roz-cu-sclipici-și-fără-coaie, este că e stârnit tot de niște falsuri. Femeia adevărată și-a găsit de mult masculul ăla care îi desface berea între măsele și o cară în spate cu tot cu căruță, în caz că a murit calul și mai și plouă afară. Sau dacă nu l-a găsit, măcar știe unde să-l caute. În niciun caz la raionul de cosmetice pentru ten mixt sau la ăla de lumânări parfumate cu mosc, asta vă garantez. Pentru că femeia adevărată nu pierde prea multă vreme pe la astea și de obicei are treabă pe unde are treabă și corespondentul ei de sex opus. Prin locuri unde se mai practică și meserii serioase, de exemplu. Pe unde se mai citește un film, pe unde se mai vede-o carte sau pur și simplu pe unde se mai distrează oamenii cărora nu le e teamă că de la umiditatea crescută o să le sară acrilul de pe unghii, din simplul motiv că nu prea poartă așa ceva. Nici ei, nici ele, ce șoc, nu-i așa?
Visați cu ochii încărcați de rimel de proastă calitate la Humphrey Bogart și la Gregory Peck, pe care i-ați văzut în viralele de pe net așezați lângă ciumafăile pe care le plimbați de mână, dar voi nu sunteți în stare să treceți strada singure. Vă hliziți ca niște idioate la aceleași poze cu pisici și vă tatuați același semn al infinitului la încheietura mâinii, dar v-ați vedea lângă un domn care să vă deschidă ușa de la mașină și să îl pună la respect pe țăranul care v-a pus mâna pe fund pe stradă. Vreți sărutări de mâini și tangouri pasionale cu trandafiri roșii în dinți, dar voi aveți de oferit la schimb doar povești despre cum v-ați împachetat curul în alge din Marea Moartă De Nervi De La Atâta Prostie.
Dacă vrei un bărbat care să îți ofere haina lui când ți-e frig, învață să-l învelești și tu pe el când a răcit, nu să-ți dai ochii peste cap că-ți strică cheful și s-o tai cu prietenele în club, poate dai de alt fraier care să-ți cumpere un pahar de Lambrusco. Dacă vrei un om cu un job care să-i permită să te răsfețe, învață și pregătește-te până când ai și tu un job care să te poată poziționa lângă acel om. Dacă-l vrei pe unul care să știe să schimbe roata de la mașină, fii pregătită să-i dai cricul la mână și abia așa-i arăți că știi și cum se apucă, nu doar stai întinsă pe spate și aștepți. Altfel, rămâneți amândoi în drum și vă plângeți că se lasă frigul și vă trage curentul la ovare.
Altfel, rămâneți doar niște obiecte decorative care se strâng în chingi cu alte obiecte decorative. Clone cu clone. Femei cu botul plin de acid hialuronic, dar fără expresie, cu aceleași gene, aceleași bucle, același ten matifiat în FaceApp, aceeași dungă de tuș la ochi, aceleași subiecte plate, aceleași bârfe de doi lei. Bărbați cu gleznele goale, cu obrajii epilați de zici că au barba desenată cu spray grafitti, cu cuticulele unse cu ulei și buzele date cu lipgloss, aceleași subiecte, aceleași bârfe. Femei-caricatură și simulacre de bărbați.
S-au întâlnit în mall, el era Visual Manager aranja vitrinele de la Zara, ea era Beauty Advisor vindea creme de față cu avocado și ulei de cocos. Au băut un ceai matcha și s-au îndrăgostit. Se mai plâng uneori pe net că nu mai există, domnule, nimic adevărat pe lumea asta, dar când se uită în oglindă pun un filtru sepia și închid ochii. N-are nici cine schimba robinetul în casă, nici cine face sex, dar măcar ascultă The Motans și se împacă cu gândul că peste tot e la fel. Se iubesc pe alocuri, ciuntit, și-și fac cadou de Crăciun cupoane de reduceri. Instanța superioară, Instagramul, a decretat: e totul perfect! Potrivire a pozelor de 99,99% cu cele ale celorlalte cupluri care privesc la fel, zâmbesc la fel, au același sticker cu Live Love Laugh pe fundal și folosesc aceeași aplicație de uniformizare până la suprapunere aproape perfectă. E minunat. Casă de piatră!
Vă meritați unii pe alții”.
Articolul a fost preluat de pe „peretele” Ivannei Rocks, Dj Blogger.