Punctul forte al candidatului PDL este, în opinia lui Felix Tătaru - responsabil cu imaginea lui Vasile Blaga şi director al agenţiei de publicitate GMP -, că are ce pune pe masă.
Ioana Lupea: Vasile Blaga are poreclă, Buldogul, dar nu are brand. O să-i transformaţi porecla în brand? Felix Tătaru: Cred că, în primul rând, Blaga are reputaţie. Construcţia unui brand pleacă de la construcţia unei reputaţii. E prima bătălie electorală pe care el o are faţă în faţă. Hai să ne gândim şi-n cazul lui Băsescu, rezultatele luptei din 2000 s-au văzut în campania din 2004. Bunăoară, ştiţi când a ieşit „ardei iute“? Toată lumea crede că l-am scos în 2004. Greşit! În 2000 a ieşit. Răspunsul este: pentru asta ai nevoie de timp şi mai ales de timp în afara luptei electorale. În interiorul luptei electorale, absolut tot ce se comunică e pus sub semnul întrebării.
I.L.: E un handicap pentru domnul Blaga faptul că n-a comunicat şi înainte de campania electorală foarte mult? Ar putea fi, dar este şi o oportunitate. Observ din mai multe cercetări că lumea s-a săturat de politicienii care stau tot timpul la televizor. Şi Blaga vine exact pe profilul celălalt. El n-a ieşit foarte mult, nici când era ministru. Şi atunci când a ieşit, s-au bifat nişte lucruri bune pe care le-a făcut. În conştiinţa oamenilor, nu e atât de bun comunicator, dar e omul care a stat acolo, la locul lui, şi-a făcut treaba.
Mircea Marian: Eu nu sunt un specialist în publicitate. În 2004 a funcţionat destul de bine povestea cu pantoful de primar, pantoful de diplomat, geanta-diplomat, geanta de primar. Buldogul e un animal simpatic? Despre ce vorbim, despre cum e sau despre cum e perceput? M.M.: Despre cum e perceput. Din ce am cercetat noi, valorile lui sunt foarte bune.
I.L.: Nu fugi de buldog? Dar ardeiul iute crezi că le-a sugerat competitorilor vreo stare plăcută?
M.M.: Care sunt valorile buldogului? Sunt luate de la câine. Buldogul are atribute mai degrabă pozitive. E mai fioros, dar atributele sale sunt cele care vin din câine: de încredere, apără stăpânul.
I.L.: Mi se pare că Sorin Oprescu are un rol în această campanie electorală. Ce rol are Vasile Blaga? Care este rolul lui Oprescu?
I.L.: Singur împotriva partidelor, anti-partid, anti-sistem, fără stăpân. Este o strategie politică. Blaga e exact în partea cealaltă. Este singurul care a lăsat la o parte zona politică, pe un considerent foarte simplu. Cred că oamenii nu sunt interesaţi de asta. Deşi am putea spune: „Dom’le, poate nu subliniem foarte mult un beneficiu pe care noi îl avem, posibilitatea să obţinem majoritatea în consiliu, singurul primar şi cel mai bun la sectorul 3“. Vasile Blaga vine exact şi spune ceea ce niciunul din ceilalţi candidaţ i nu spune: „Eu, Vasile Blaga, am ceva de pus pe masă!“. Administraţie, asta a facut. Desigur că nu singur, e vorba de echipă. Dacă domnul Oprescu vrea să joace politic, să joace. El vine şi zice că vine cu o viziune. Foarte bine! Să văd şi eu care e viziunea. Mă gândeam că e o viziune pentru Bucureşti. Nicidecum. Viziunea lui este că toţi ceilalţi au un stăpân, în afară de el. A spus-o de două ori. Mă întreb: oare Băsescu ce şef o avea?
I.L.: Încercaţi să nu-l lipiţi de imaginea partidului? De ce am face asta? Ar fi o gre- şeală şi ar fi incorect. El este sufletul partidului. Mă uit în campanie, oamenii vin şi îl întreabă, îi ţine în priză.
I.L.: E, mai degrabă, un administrator decât un lider politic. Nu ai cum să vorbeşti de PDL fără să-l incluzi şi pe el. Îl vede cineva pe Oprescu independent? Hai să fim serioşi! După 18 ani şi tot ce a făcut împreună cu Iliescu, a fost şi viceprimar general în Bucureşti, ştiaţi că a fost viceprimar al Bucureştiului, nu? Orban a stat totuşi viceprimar şi a făcut nişte lucruri, el de ce nu a putut să stea? Îl percepe cineva independent? Cozmin Guşă e şeful unui partid, a fost secretar general în PSD, a fost şi în PD şi are alura asta că el n-a fost la masă. Până la urmă, PDL-ul e un partid politic. Blaga e mai mult un administrator decât un politician, dacă este să ne uităm în exterior, din punctul de vedere al comunicării. El a avut cea mai multă aderenţă atunci când a vorbit despre ce a făcut, ce a fost la minister. Este un foarte bun organizator. Are şi minusurile lui, legate de felul de a comunica. E un ardelean atipic: gândeşte foarte repede, dar limba e mai de ardelean şi nu poate ţine ritmul. Câteodată există blocaje. Nu e un excelent comunicator, ca Bă- sescu, e drept, puţini sunt ca Băsescu. Dar e omul care a intrat într-o treabă şi o face.
„Prea vrea toată lumea să fie ca Băsescu“
I.L.: M-am uitat la afişul domnului Blaga şi am avut sentimentul că l-am văzut pe Traian Băsescu! Asta nu e rău!
I.L.: Aceeaşi poziţionare, pus într-un colţ, semiprofil. E intenţionat? Sunt nişte diferenţe. Vă spun sincer că nu ne-am gândit, tăietura se face în funcţie de energia feţei, în ce parte a feţei este concentrată. Spre exemplu, la Adriean Videanu nu e acelaşi lucru, n-ai de ce să tai.
I.L.: Cum vi se pare afişul lui Ludovic Orban, cu pixul, bastonul, casca de constructor, creierul... O copie palidă a ceea ce am făcut noi în 2004. Ne simţim flataţi că multe dintre lucrurile pe care noi le-am făcut au fost preluate. Am văzut că şi-a făcut joc cu „Saving Parcul Bordei“. L-am văzut pe Chiliman cu cască, cu ochelari, atât de penibil! Trebuie să te uiţi şi la ce i se potriveşte candidatului.
I.L.: Dan Andronic? Eu nu cred că Dan lucrează chiar cu toţi. M-aş îndoi să fie. Locuiesc în sectorul 1 şi am primit unele materiale acasă chiar foarte bune. „Uite, dom’le, ce am făcut!“, pe mine, ca locuitor al sectorului, m-a atins. Deci se poate comunica şi bine. Dar să vii cu tot felul de măscări, de glumiţe creativo-nu ştiu de care... Îl vezi tu pe omul ăla serios făcând d’astea? Prea toată lumea vrea să fie ca Băsescu. Dar nu e nimeni ca Băsescu! Şi la noi am auzit: „Dom’le, de ce nu le faceţi o campanie ca a lui Băsescu? Nu mai sunteţi creativi!“ Facem campanii comerciale şi acolo arătăm dacă suntem creativi sau nu. Facem o campanie pentru Blaga, pentru omul ăsta, la care întâmplător şi ţinem, pentru că e un om de toată isprava.
I.L.: Ceea ce mergea la Băsescu nu merge la Blaga? Ţine de om? Trebuie să ne uităm şi la ce se potriveşte. Aş remarca un lucru anul ăsta. Oamenii au început să facă excelente campanii strategice. Să-l ţii pe Sorin Oprescu trei luni pe ecan înaintea campaniei electorale, e o strategie deşteaptă.
M.M.: Nu vă lipseşte imaginea lui Băsescu în campania asta, că nu puteţi să o folosiţi? Nu înţeleg.
I.L.: La europarlamentare l-aţi sugerat prin „diriginte“. La europarlamentare nu am avut altceva! Atunci era nevoie, acum nu cred că e nevoie. Vasile Blaga e o personalitate puternică. Nici nu e nevoie să iasă Băsescu la televizor să spună ceva. E implicit că Băsescu îl sprijină pe Blaga.
M.M.: A spus-o o dată, dar după aceea a sporit confuzia, spunând că e vorba despre blaturi, apoi au apărut speculaţiile legate de blatul dintre Blaga şi Diaconescu. Speculaţii. Ce pot să spun? Pre- şedintele are darul ăsta: tot ce spune e luat în seamă, uneori răstă lmăcit. Asta înseamnă că e un om puternic. Sunt sută la sută sigur că e vorba despre acelaşi blat care s-a făcut şi anul trecut la referendumul pentru suspendarea preşedintelui, de către cei 322.
M.M.: Că veni vorba de Băsescu, atunci când l-aţi vândut în 2004, apărea în postere în tricou, într-o bluză. Vasile Blaga e la costum. I se potriveşte mai mult? Sunt cazuri şi cazuri, că şi Bă- sescu a fost în costum. Sigur că el era mult mai practic, era primarul în exerciţiu, omul care făcuse ceva pentru Bucureşti, în felul lui. Era un alt context. Am avut un spot cu el la asfaltări, spotul cu pantoful mai uzat, faţă de pantoful de diplomat al celuilalt. În cazul lui Vasile Blaga, el cine este? Hai să ne uităm la atributele lui. Este un om care s-a dus şi în cizme la inundaţii, dar în cele mai multe situaţii e omul care ia decizii, care a fost ministru şi a făcut nişte lucruri. Eu cred că asta îl reprezintă pe el. A fi sau a nu fi cu costum, am tot respectul pentru întrebare, contează mai puţin.
M.M.: La sectoare, sau cel puţin la sectorul 4, unde locuiesc eu, am văzut că apare Negoiţă alături de candidaţi. „După 3 urmează 4“ - mi se pare o continuare bună. Dacă eşti la graniţa dintre cele două sectoare, te uiţi în stânga, vezi sectorul 3, te uiţi în dreapta, vezi sectorul 4. Sunt diferenţe, cine vrea să le vadă le vede.
ÎNTRE MERCENARIAT ŞI CREDINŢĂ
„Aş fi putut face cel puţin 30 de campanii acum, dar nu e totul pentru bani“
M.M.: Din punct de vedere financiar e bine? Aţi primit 550.000 de euro la europarlamentare? 550.000 a costat tot, inclusiv banii care au ajuns la dumneavoastră la ziar! N-au ajuns toţi banii la noi. S-a fabulat mult. Câştigurile noastre, banii care rămân în agenţie, sunt în jur la 100.000 de euro. Nu milioane şi altele. Noi nu trăim din asta. Dar suntem mai bine plătiţi decât în campaniile comerciale. În acelaşi timp, ştiu sigur că alţi competitori iau mai mulţi bani în zona electorală, cu multe sute de mii, pentru că sunt foarte mulţi bani şi sunt şi bani câştigaţi foarte uşor.
I.L.: Mai sunt şi alte agenţii implicate în campania asta electorală? E Bogdan Naumovici care se ocupă de Cozmin. E o agenţie care se ocupă de Sorin Oprescu, e o alta care se ocupă de Ludovic Orban.
I.L.: Graffiti? Ştiu că Graffiti. Dar apropo de blat, oare cine a făcut blatul? Duceţi-vă în sectorul 1 şi fotografiaţi-le: o faţă e a PSD, una a PNL! Pe acelaşi panou!
M.M.: Mă uitam pe interviul pe care ni l-a dat Adriana Săftoiu în noiembrie anul trecut. Era destul de critică la adresa campaniilor care le-aţi avut pentru Traian Băsescu în 2007, cele două referendumuri. Foarte bine.
M.M.: Sugera că nu prea mai aveţi idei, că afişele D.A. din Bucureş ti din 2004 s-au transformat în D.A. pentru uninominal. Suntem agenţie de publicitate. Am ajuns paraşutaţi în politică, din greşeală. În lume sunt în general agenţii specializate în comunicare politică. Adriana face chestia asta deja. Probabil că o să ies uşor-uşor şi o să o las pe ea. Sincer vorbind, eu fac publicitate comercială 90% din viaţa mea, asta îmi place foarte mult, dar îmi place mult să fac şi publicitate electorală. Multă lume a vrut să ne ia. Lucrăm cu Vasile Blaga pentru că ne ştim, ne plăcem, avem încredere unul în celălalt. Dacă ar fi fost alt candidat, poate nici nu ne băgam. Sută la sută consider că e cea mai bună variantă pentru Bucureşti, acum şi pentru anii următori. Şi lucrăm şi cu Iaşiul, pentru că îl ştim pe domnul Oprea, e un om bun, a fost şi profesorul soţiei. Lucrez şi la Focşani, pentru candidatul PDL Alin Trăsculescu, un puşti de 33 de ani, gratis pentru că-mi place candidatul. I-am facut o campanie împotiva lui Oprişan, pe ideea David vs Goliat, care are succes foarte mare. Obiectivul este să intre în turul al doilea. Dacă ajunge acolo, câştigă Primăria Focşani. În rest, n-am vrut să ne băgăm. Nu e totul pentru bani în chestia asta.
I.L.: Trebuie să crezi în candidat ca să faci o campanie bună? Eu, da. Vă spun sincer: rezultatul de la europarlamentare a fost mediocru şi din cauză că n-am crezut în cauză, nu în oameni. Pe oameni îi ştiam. Nu a fost un suflu de campanie, de competiţie, oameni care să vrea să audă ceva de la noi. În cazul lui Vasile Blaga e altceva. Băsescu ştie să însufleţească, Blaga ştie să însufleţească. Şi publicul este însufleţit, şi noi. Dacă nu crezi, poţi să ajungi în zona aia de mercenariat. Aş fi putut face cel puţin 30 de campanii acum, dacă aş fi spus „da“ la toate cererile, dar nu asta e miza. Trebuie să-ţi vină nişte energii dinspre produs, dinspre omul care are ceva de pus pe masă. A venit un candidat, i-am zis uite o analiză SWOT, cu puncte tari, puncte slabe. Îmi spune: „Punctele bune, m-aţi nimerit din prima, punctele slabe, n-aţi nimerit“. Zic: „Bine, puneţi-le dumneavoastră“. „N-am puncte slabe!“
„Mi-aş dori ca bucureştenii să vadă ce e pe bune“
I.L.: În campanie trebuie să comunici, ceea ce face domnul Blaga în partid nu contează pentru alegători... Sper ca toţi să avem maturitatea să ne uităm la ceea ce avem de făcut. Aşa cum îl ştiu eu şi raportat la aşteptările pe care le are bucureşteanul, Vasile Blaga e personajul ideal. Am în mână un diamant. Trebuie să fim foarte atenţi cum îl expunem, să fim siguri că reuşim să transmitem informaţia care trebuie şi să-l vadă lumea cum e. Vedem care e rolul comunică rii, dar hai să nu ajungem în extrema cealaltă. Comunicarea nu ţine loc de fapte şi de cum suntem noi de fapt. Sunt candidaţi, şi pe la PDL, care zic „Vreau să câştig!“. Nu e suficient. Vin la mine, la noi şi la agenţii, că ştiu că ne ocupăm de imagine. Când e să pună ceva pe masă stau cam prost. Eu aş lua comunicarea cu o rezervă şi mi-aş dori foarte mult ca bucureştenii să vadă ce există în spatele unei comunică ri, ce e pe bune. În cazul ăsta, Vasile Balga e ceea ce trebuie în Bucureşti, cu maximă obiectivitate. Dacă noi nu vom reuşi să comunicăm, pentru mine va fi o mare durere.
CE SPUNE DESPRE…
STRATEGIE CU PICIOARE LUNGI
„Vanghelie a fost băgat în faţă ca să-l potenţeze pe Oprescu“
M.M.: Cum vi se pare campania PSD? Simularea asta de luptă în PSD e modelul american. Cearta lui Vanghelie cu Oprescu e hilară, pentru cei care se pricep. Vanghelie nu avea cum să fie primarul Capitalei, era evident că n-are nicio şansă. Să nu credeţi că a fost la întâmplare chestia asta. Era evident că l-au băgat acolo în faţă, să-l potenţeze pe celălalt, pe Oprescu. După care a venit independenţa lui, victimizarea...
I.L.: Apariţia lui Mitrea... Da, şi, mai ales, chipurile încercarea de mituire a lui Oprescu. I-am oferit postul de ministru al sănătăţii, Oprescu a refuzat, ce tare e Oprescu. Din punct de vedere strategic, lucrurile stau foarte bine. Nu numai la PSD. Trebuie să luăm în considerare că şi ceilalţi pot avea nişte oameni buni. Onţanu, cât a făcut, cât n-a făcut, el ştie să comunice. A trimis de toate, şi colăcei, vine la Biserica Silvestru pe care a împodobit-o. Nu putem să ne desconsiderăm adversarii, ai noştri sunt cei mai buni, şi restul sunt loaze, vorba lui Liviu Negoiţă. Desconsiderarea adversarului e prima greşeală pe care o poate face un om politic. În plus, oamenii au început să înţeleagă cum e cu campaniile mult mai bine. Dacă ne uităm ce se întâmpla în 2000 şi 2004, acum campaniile sunt mult mai deştepte. Folosirea canalelor: bloguri, site-uri, ne-am modernizat, am început să ne dăm seama că publicul trăieşte altă viaţă. Şi atitudinea din poză s-a schimbat.
M.M.: Vreţi să spuneţi că PSD a gândit de mult o campanie care a urmărit să-l aducă pe Oprescu la primărie, şi toţi ceilalţi au fost iepuraşi? Această strategie are picioare lungi, vorbim despre un context, despre perspectiva pentru care lucrează ei.
M.M.: Adică? E evident cât de importantă e Capitala pentru parlamentare, pentru prezidenţialele de anul viitor?
I.L.: Cine e geniul ăla de la PSD? Nu cred că e doar unul. Sunt mai mulţi, nu ştiu...
I.L.: Mitrea şi Hrebenciuc? Ar putea fi domnul Hrebenciuc, poate chiar şi Mitrea, nu-mi dau seama, nu ştiu... Eu de ceva vreme am început să mă uit şi am prevăzut nişte paşi pe care urmau să-i facă. Poate îi supraestimezi, mi s-a spus. Şi s-au întâmplat cam paşii pe care i-am zis eu. Oprescu a creat acum o aşteptare fantastică... El e zero conţinut. Asta e situaţa, nu trebuie să ne subestimăm adversarii. Pot spune fără să greşesc: domnul Oprescu, chiar domnul Diaconescu comunică mai bine decât Vasile Blaga. Dar Vasile Blaga e o mână de fier.
TESTUL DE SINCERITATE
Absolvent de Teologie, deţinător al domeniului dumnezeu.ro
I.L.: Cum vi s-a părut găselniţa cu elefantul de la Constanţa? E bună pentru un candidat complet lipsit de notorietate? Riscantă. Dacă el nu vine în continuare cu ceva de nivelul ăsta, poate să rămână doar „omul cu elefantul“. Poate a vrut doar să atragă atenţia, „eu sunt ca un elefant“. Dar elefantul e greoi, prefer un buldog de o mie de ori. A scos un elefant pe stradă, a ridicat aşteptările, trebuie să vină cu ceva serios. Mă rog, atributele nu par să fie OK. E mai masiv, aşa?
I.L.: E mai masiv domnul Onaca. De deschidere nu e rău, dar jocurile astea de imagine, dacă nu sunt dublate de ceva serios, nu ţin. Câtă lumea n-a zis despre Băsescu că e urât şi că nu-l votează că nu e prezidenţiabil?
I.L.: Oamenii îi votează pe cei care le seamănă. Băsescu ne seamănă? Da I.L.: Aţi cumpărat domeniul dumnezeu.ro. De ce? Am făcut Seminarul Teologic şi asta e pe viaţă. Faptul că n-am devenit preot nu înseamnă că n-am primit o educaţie şi că nu am rămas cu ceva. Şi, după aia, Dumnezeu mi-a dat drumul ăsta, să lucrez în comunicare.
M.M.: Sună ciudat să foloseş ti numele lui Dumnezeu... Cred că e o pudoare. E un act de comunicare. M-am uitat şi la ce s-a întâmplat prin alte ţări. Unele au ajuns pe mâna cui nu trebuie. Mă gândeam să-l activez şi, eventual, să-l leg de un site al Patriarhiei, ceva. La mine în firmă le spun: „Uită-te în sus să vezi dacă e bine ce faci, ce i-ar plăcea lui Dumnezeu să faci“. Am, împreună cu Bogdan Niţu, cea mai bună firmă de web-design din România - web Style. Ne gândisem să facem o campanie pentru oameni, indiferent de confesiune, să le comunicăm să meargă mai des la biserică. Când viaţa asta te tulbură, că eşti evreu, că eşti creştin, că eşti musulman, încearcă să ai o relaţie cu Divinitatea. Nu vrem să facem prozelitism, ci să încercăm să-i apropiem pe oameni de ceea ce contează pe termen lung, nu pe termen scurt.