Refuzul liderilor din Liban de a efectua reformele solicitate și multiplicarea războaielor în Gaza, Ucraina și Sudan, îi obligă pe donatorii pentru Țara Cedrilor să își revizuiască contribuțiile.
Fără ajutoare externe pentru Liban
Organizația Medici fără frontiere (MSF) a luat decizia retragerii din două proiecte sanitare în Liban, care sunt totuși esențiale pentru mii de refugiați sirieni și libanezi din regiunile sărace Akkar (nord) și Câmpia Bekaa (Est).
„Bugetul nostru este redus ca urmare a înmulțirii crizelor din Gaza, Sudan, Ucraina… Nevoile sunt acolo, dar identitatea MSF este răspunsul de urgență, nu permanentizarea. După șaptesprezece ani petrecuți în Liban, trebuie să ne reevaluăm răspunsul și impactul, să ne oprim sau să fim mai eficienți”, explică Maurizio Campailla, șeful misiunii pentru Liban al MSF-Elveția.
Cazul MSF-Elveția este departe de a fi izolat. ONG-urile, agențiile ONU și donatorii străini își reconsideră asistența acordată Țării Cedrului. Oboseala donatorilor este evidentă, deoarece criza economică, izbucnită în 2019, nu arată niciun semn de atenuare.
Menținerea țării pe „perfuzii” de ajutor umanitar, de la o criză la alta – de la sosirea refugiaților sirieni, din 2011, până la explozia portului Beirut, în 2020, inclusiv colapsul financiar din 2019 – este văzută ca o moarte clinică. Sfârşitul.
Ce ar trebui să facă autoritățile din Liban
Totodată, trecerea la o fază superioară, care ar presupune redirecționarea ajutorului către instituțiile publice, continuă să fie blocată. Comunitatea internațională condiționează această schimbare de implementarea unor reforme fundamentale, față de care elita politică libaneză este reticentă. Tocmai din acest motiv, acordul preliminar, semnat în aprilie 2022, cu Fondul Monetar Internațional, care ar putea permite țării să obțină un ajutor de 3 miliarde de dolari (2,8 miliarde de euro) nu a fost finalizat încă.
Și totuși, nevoile cresc. Într-un raport publicat în mai, Banca Mondială a estimat că rata sărăciei a ajuns la 44% din populație în 2022, de trei ori mai mult decât în 2012. Și asta într-un context regional exploziv, cu ciocniri în sud între Hezbollah și Israel, care amenință să degenereze în război generalizat.
„Țara se menține datorită ajutorului diasporei libaneze, a ONG-urilor internaționale și a asociațiilor religioase. Instituțiile sunt cochilii goale, statul nu-și mai îndeplinește rolul”, subliniază Vincent Gelot, reprezentant în Liban al ONG-ului creștin L’Œuvre d’Orient.
„Fiecare își face propria analiză”
Anul 2024 va înregistra o scădere bruscă a subvențiilor externe. Promisiunile de finanțare comunicate Națiunilor Unite la sfârșitul anului 2023 de către donatorii străini s-au ridicat la aproape 680 de milioane de dolari, față de 1,35 de miliarde de dolari alocați în 2023.
Finanțarea suplimentară de un miliard de euro din patru ani a fost anunțată în mai de Uniunea Europeană. Dacă UE își menține finanțarea la un nivel echivalent, nu același lucru este valabil și pentru Statele Unite, Canada, Elveția, țările scandinave și, într-o măsură mai mică, Franța și Germania.
În ciuda relației strânse pe care Parisul o are cu Libanul, constrângerile bugetare au forțat Franța să-și reducă sprijinul de la 135 de milioane de euro în 2023 la 109 de milioane în acest an. „Există frustrarea donatorilor cu această criză provocată de om. Fiecare își face propria introspecție pentru a se gândi cum să facă mai bine, pentru că deja am ajutat foarte mult această țară”, explică o sursă ONU.
Oficialii din Liban acuză UE de lașitate
Oficialii libanezi denunță o „lașitate”. Aceștia acuză UE că forțează Libanul să gestioneze povara refugiaților sirieni în loc să-i ajute să se întoarcă în țara lor. „Încearcă să ne facă să ne simțim vinovați de criza refugiaților pentru a preveni orice discuție despre reforme”, răspunde un donator străin. „În absența reformelor, suntem blocați în faza de stabilizare. Încercăm să fim creativi și să evităm să fim prea slabi”, se plânge un diplomat occidental.
De la apă la energie, de la educație la sănătate, toate sectoarele sunt menținute datorită ajutorului internațional și rețelei de ONG-uri. Proliferarea centrelor de asistență medicală primară este un exemplu în acest sens.
De la douăzeci în 2019, numărul lor a crescut la peste trei sute astăzi. Pacienții, formați inițial în principal din refugiați și migranți, includ acum mulți libanezi, inclusiv din clasa de mijloc.
„Structuri locale defavorizate” și o șmecherie cu bonusuri
Administrate de ONG-uri, congregații religioase și chiar partide politice, aceste centre sunt susținute în proporție de 95% de donatori străini. „În unele centre, trebuie să acoperim mai mult de jumătate din medicamentele pentru bolile cronice. Lucrăm la consumabile, instruire, acoperirea costurilor pentru pacienți”, explică Jérémy Ristord, șeful MSF-Belgia din Liban.
Unele ONG-uri și organizații internaționale plătesc și bonusuri angajaților acestor structuri. „Trebuie să vedem cât de defavorizate sunt aceste structuri locale, majoritatea nu ar putea funcționa fără acest sprijin”, continuă funcționarul din domeniul umanitar. Practica se extinde asupra profesiei didactice, armatei și chiar a funcționarilor publici, unde salariile au fost reduse prin devalorizarea monedei naționale.
Unii donatori preferă să-și trimită proprii experți în cadrul ministerelor. „Suntem o duzină de francezi răspândiți în diferite ministere”, spune Pierre Anhoury, expert tehnic internațional, desemnat de Quai d’Orsay pe lângă Ministerul libanez al Sănătății.
Două crize suprapuse în Liban
Odată cu dolarizarea economiei și creșterea prețurilor, acest sprijin rămâne totuși insuficient. „Sectorul de voluntariat local este în regim de supraviețuire. Nici măcar asociațiile care sunt prezente de mai bine de douăzeci de ani nu mai pot supraviețui. Avem nevoie de dezvoltare, pentru că mergem direct în zid”, explică Gelot.
„Există multă oboseală și nerăbdare din partea donatorilor, dar există încă dorința de a ajuta Libanul. Suntem într-o perioadă de negocieri”, conform lui Sam Heller, expert la think tank-ul The Century Foundation.
Anunțarea, în iunie, de către biroul Coordonatorului Rezident al Națiunilor Unite în Liban, a unui proiect de îmbinare a planurilor de răspuns la cele două crize prin care trece Libanul (cea a refugiaților și a crizei economice) și crearea comitetului director, care reunește premierul libanez si principalii jucători din sector, este văzută ca un pas în direcția bună, după ani de dezorganizare.
Liban, o „republică a ONG-urilor”
„Este puțin și din vina donatorilor”, recunoaște un donator. „La apogeul crizei, am apărut cu mulți bani și am făcut multe promisiuni. Am încercat să ajutăm, fiecare pe cont propriu, fără nicio consultație”. Actorii din sectorul umanitar dau vina și pe ONU. Cu douăzeci și șase de agenții prezente pe pământul libanez și un buget echivalent cu cel al statului, este văzută ca „un stat în cadrul altui stat”.
„Sunt donații nestructurate care sunt folosite pentru plata energiei electrice, a salariilor, a cheltuielilor medicale etc. Este ca un coș fără fund. Sunt și donații care nu mai au niciun motiv să existe și care pentru unii se transformă în corupție”, adaugă Anhoury. El citează ca exemplu donațiile de lapte matern vândute pe rafturile farmaciilor.
„Am lansat reformele, dar există obstacole structurale și blocaje în alte ministere”, continuă Anhoury. Oficialii libanezi s-au opus introducerii unei taxe pe tutun, cerută de ministru pentru finanțarea medicamentelor subvenționate. Proiectul de asigurări sociale, care ar putea ajuta la finanțarea sistemului de sănătate, este în sarcina Ministerului Muncii, care încă nu l-a lansat.
ONG-urile, adevăratul stat paralel
Donatorii și ONG-urile internaționale notează riscul perpetuării unei „republici ONG”. „Falimentul statului aduce beneficii sectorului privat. ONG-urile sunt un adevărat sistem paralel. Cât ne va costa să restabilim starea de normalitate dacă statul este complet scos din funcțiune?”, avertizează un alt consilier.
Această observație a determinat Agenția Franceză de Dezvoltare să ia în considerare cooperarea directă cu Ministerul Energiei și Apei, cu riscul de a stârni controverse. Urmează să fie alocat un împrumut de 6 milioane de euro pentru îmbunătățirea sistemului de distribuție a apei, în schimbul unor reforme sectoriale pe care ministrul, Walid Fayad, le planifică în cadrul unei noi strategii naționale pentru acest sector.
(Articol de Hélène Sallon, Le Monde; Traducerea: Ruxandra Lambru, RADOR RADIO ROMANIA)