Daniel Gheorghe, "fanul numărul 1" al Mădălinei Manole, povesteşte în exclusivitate că n-a fost surprins de lipsa lui Petru Mircea, fostul soţ al artistei, de la parastasul organizat sâmbătă.

Începe frazele în care vorbeşte despre Mădălina Manole la timpul trecut, însă le sfârşeşte la prezent. Pentru Daniel Gheorghe, artista încă trăieşte, nu doar prin muzica ei. Se simte cel mai aproape de Mădălina la mormântul acesteia din Ploieşti, unde a venit aproape în fiecare weekend în timpul scurs de la moartea ei, petrecută pe 14 iulie, deşi locuieşte în Medgidia.

Când este contactat de rude şi prieteni, din telefonul său răsună glasul artistei sale preferate, care zâmbeşte misterios de dincolo de pixelii ecranului. Sătul de scandalurile ţesute în jurul morţii cântăreţei şi de speculaţiile apărute în presă, Daniel Gheorghe vorbeşte în exclusivitate pentru EVZ despre amintirile sale cu Mădălina Manole, la o zi după parastasul de un an al acesteia, unde a fost şi el prezent.

EVZ: Cum s-a desfăşurat parastasul de sâmbătă? Daniel Gheorghe: Am fost la biserică, la slujbă, iar după aceea ne-am îndreptat spre cimitirul Bolovani, unde este înmormântată Mădălina. Au venit familia Mădălinei, fani de-ai ei din toată ţara şi jurnalişti. M-am gândit să aduc un tablou la comemorare la un an de la dispariţia ei, după ce în prealabil anunţasem familia, care mi-a dat acordul. Am observat în presa de azi (ieri - n.r.) că toate ziarele au punctat momentul cu tabloul. Asta deoarece, până acum, toţi care mergeau la cimitir nu vedeau o poză cu Mădălina Manole. Mi s-au părut însă macabri jurnaliştii care au aşezat fani de-ai Mădălinei lângă tablou, lângă mormânt, pentru a-i filma şi poza. Mormântul e un loc de reculegere.

Exagerările mass-mediei

Te-a suprins că Petru Mircea nu a venit la cimitir? Nu, mă aşteptam să nu vină, pentru că tot timpul când mergem la cimitir mergem în intervale orare diferite, prietenii deoparte, familia deoparte şi el deoparte. Am înţeles că miercuri, pe 13 iulie, o să facă şi el un parastas.

Ce părere ar fi avut Mădălina Manole despre scandalul mediatic ţesut în jurul morţii ei? Ei nu i-ar fi plăcut niciodată, fiind o persoană discretă. Chiar şi în perioada în care era însărcinată, nu s-a perindat pe la televiziuni spunând că urma să aibă un copil. În ultima perioadă, se retrăsese în Otopeni, unde îşi făcuse o casă, aşa că era departe de ochii mass-mediei.

Nemulţumirile Mădălinei

Ai constatat că se schimbase în vreun fel în perioada dinaintea morţii? Nu era mulţumită de condiţiile contractului încheiat pentru ultimul ei album. Şi l-a dorit mult, dar spre finalizarea lui, promovând materialul la casele de producţie şi bătând la uşile lor, a observat că acestea nu erau interesate de el. De asemenea, şi schimbarea în rău a peisajului muzical autohton a nemulţumit- o. Un om care îşi doreşte un copil timp de 20 de ani nu recurge însă la gestul ăsta (la sinucidere - n.r.).

Cum ai devenit prieten cu Mădălina Manole? Am cunoscut-o în 1988, la Festivalul de la Mamaia, pe când aveam 12 ani. Eu fiind din Medgidia, mi-era uşor să merg la Constanţa să urmăresc Festivalul de la Mamaia. Atunci am auzit- o pentru prima dată, cu melodia "Un om sentimental", cu care a participat în competiţie şi a şi obţinut un premiu. A urmat o serie de spectacole "O melodie dintr-o sută", când Mădălina Manole a câştigat cu melodia "Fată dragă". Am continuat să particip la spectacole şi a văzut că merge pe linia asta şi îmi place mult muzica ei, după care m-a invitat ea la un spectacol. Am fost la spectacolul respectiv şi de atunci am constatat că muzica ei e benefică pentru sufletul meu. Încet, încet, trecând anii, a căpătat încredere în mine şi am devenit unul dintre prietenii ei. A urmat o serie de filmări, emisiuni, spectacole şi videoclipuri în Bucureşti şi în ţară, la care am participat.

Adevărata Mădălina

Cum ţi s-a părut Mădălina Manole ca persoană? Eu am apreciat tot timpul la Mădălina tenacitatea de care dădea dovadă, era o fire luptătoare. La momentul de anul trecut din 14 iulie, în afară de mama mea, care este pe primul loc, Dumnezeu mi-a luat din viaţă tot ce-am avut mai bun. Îi datorez Mădălinei toţi anii ăştia în care practic am crescut alături de ea şi m-a învăţat foarte multe lucruri. M-a învăţat ce este bun şi corect în viaţă şi cum să tratez toate răutăţile şi greutăţile de care ne împiedicăm în fiecare zi. Odată cu trecerea anilor, prietenia noastră, bazată pe sinceritate, s-a închegat. Poate că şi Mădălina de aceea m-a acceptat, că a văzut că sunt discret. Aşa cum spuneam, am apreciat la ea că tot ceea ce şi-a dorit a căpătat numai prin muncă. Nu era genul de om şi genul de artist care epata prin alte arme, cum se întâmplă acum. A muncit şi a ajuns acolo unde a meritat. În particular, omul Mădălina Manole era o fiinţă caldă, cu sufletul curat. Dacă aveai o problemă, te puteai baza pe ajutorul ei şi ţi-era alături, pentru că tot ce făcea era pentru oameni. Îmi place foarte mult muzica ei, iar muzica este limbajul sufletelor noastre. Este un motto al ei, pe care avea obiceiul să mi-l scrie pe autografe.

14 iulie 2010 este data la care Mădălina Manole a murit, după ce a băut 300 de mililitri de Furadan, după cum arată raportul procurorilor

OPINII

"Mi s-au părut însă macabri jurnaliştii care au aşezat fani de-ai Mădălinei lângă mormântul Mădălinei Manole, pentru a-i filma şi poza.“

"Muzica este limbajul sufletelor noastre, obişnuia să-mi scrie Mădălina în autografe.“ DANIEL GHEORGHE, fan al Mădălinei Manole