Scrisoarea este de fapt un document semnat de foști nomenclaturiști de vârf ai regimului, pe linia schimbărilor controlate cerute de liderul de atunci de la Kremlin, Mihail Gorbaciov.

Ceilalți trei semnatari ai scrisorii au fost Gheorghe Apostol, Constantin Pârvulescu și Grigore Răceanu. Ei nu au fost cooptați în CFSN din diverse motive. Apostol, inițiatorul demersului Scrisorii, era considerata de ceilalți și trădătorul cauzei. Textul apăruse la BBC și Europa Liberă pe 14 martie 1989. În august, Nicolae Ceaușescu flutura deja o nouă scrisoare semnată de Apostol în care își cerea iertare pentru atacul public din martie și dădea vina pe agenții „imperialiști și sovietici” care îl influențaseră. Constantin Pârvulescu, și el ilegalist, nu a ajuns în CFSN din cauza vârstei, aveaa 94 de ani în 1989. El devenise cunoscut după ce, în 1979, și-a riscat libertatea atunci când, în plenul Congresului al XXII-lea, s-a ridicat și a criticat realegerea lui Ceaușescu. În fine, Răceanu, tatăl diplomatului Mircea Răceanu, arestat în 1989 și condamnat la moarte pentru spionaj, nu putea fi cooptat în CFSN.

Unul dintre cei care a fost chemat pentru a face parte din CFSN a fost fostul ministru de Externe Corneliu Mănescu. Primul comunist ajuns la conducerea Adunării Generale a ONU, ministru de Externe și apoi ambasador, Mănescu fusese marginalizat complet după 1982. Pe 22 decembrie 1989 nu era în București, ci la Chitila, unde avea domiciliul forțat, dar a acceptat invitația de a face parte din forul de conducere al FSN. A continuat o scurtă perioadă activitatea politică, fiind parlamentar în primul Legislativ, evident, pe listele FSN. S-a retras, însă, după încheierea mandatului.

 

Te-ar putea interesa și: