Fantomele în misiunile de spionaj. O istorie de peste 2500 de ani

Fantomele în misiunile de spionaj. Cele mai mari misiuni sunt cele despre care nu se știe. Nu li se cunosc niciodată titularii. Li se spune simplu...fantomele.

Evenimentul istoric a acordat întotdeauna atenție articolelor despre spionaj și istoria serviciilor secrete. În cadrul acestora, referirile la elita spionajului, numite „fantomele” sau „ilegalii” au fost destul de numeroase în cele mai recente numere. Pe 25 octombrie, Evenimentul Istoric în numărul 80, apare la chioșcuri și va fi disponibil la comandă fără taxe de expediere pe edituradecarte.ro!

Fantomele   - topul în materie de spionaj

Voi reproduce postarea de pe Facebook a jurnalistului și istoricului Dan Andronic referitor la principala atracție editorială a revistei Evenimentul Istoric disponibilă din 25 octombrie 2024. Este vorba de povestea unei „fantome”:

„Fantomele” sau Ilegalii sunt ofițerii de spionaj deplin conspirați. Care lasă totul pentru o idee, Patria. De cele mai multe ori, Patria se schimbă, iar noii veniți îi lasă de izbeliște. Lasă o familie reală pentru o viață de împrumut. Își construiesc o altă viață, în care tresar la fiecare sonerie. Fac tot ceea ce depinde de ei pentru a-și îndeplini misiunea. Povestea fascinantă a unei “Fantome” o puteți citi începând de mâine în Evenimentul Istoric. Un roman despre un român devenit “ilegal”.

Fantomele - o istorie de peste 2500 de ani

Cea mai cunoscută primă referire la spioni (în chineza Han numiți „jian”) o oferă Sun Tzu, un autor chinez. Contează mai puțin când a trăit. Cert este că a fost contemporan cu Herodot și poate cu Tucidide în secolul V î.Hr. Lucrarea sa se numește „Arta războiului”.

Despre spioni, Sun Tzu spune:

„De aici folosirea spionilor, dintre care sunt cinci clase: (1) Spioni locali; (2) spioni interni; (3) spioni convertiți; (4) spioni condamnați; (5) spioni supraviețuitori.

Când aceste cinci tipuri de spioni sunt toate la lucru, nimeni nu poate descoperi sistemul secret. Aceasta se numește „manipulare divină a firelor”. Este cea mai prețioasă facultate a suveranului.

A avea spioni locali înseamnă angajarea serviciilor locuitorilor unui district.

Să aibă spioni interni, înseamnă să se folosească de oficiali ai inamicului.

A avea spioni convertiți, înseamnă să ne bazăm pe spionii inamicului și să-i folosim în scopurile noastre.

A avea spioni condamnați, înseamnă să facem anumite lucruri în mod deschis în scopul înșelăciunii permițându-le propriilor noștri spioni să cunoască despre ele și să le raporteze inamicului.

Spionii supraviețuitori, în cele din urmă, sunt cei care aduc înapoi vești din tabăra inamicului.”

Spionajul, arma secretă de mii de ani

De la Biblie, la Sun Tzu, spionii sunt atestați literar-istoric. Multora dintre ei, niciodată nu li s-au recunoscut identitățile reale, nu s-a știut dacă există. Dacă un militar s-a putut lăuda cu faptele lui de vitejie, despre spioni se știe doar ceea ce ajunge public să se știe. Puțini sunt cei care au scris memorii. Iar memoriile, de regulă, spun ceea ce se putea spune. Dincolo de asta, un lucru este cert. Și în cazul spionilor care lucrează pentru Patria lor, li se spune ca și militarilor: „Patria îți va fi veșnic recunoscătoare”...

Sursa foto: Facebook Dan Andronic