Asociaţiile agricole şi accesarea fondurilor europene sunt cele mai viabile soluţii de ieşire din impasul în care este România de aproape 20 de ani

Cu o agricultură la pământ ne întrebăm care sunt soluţiile după ce ani de-a rândul statul a ales să ignore acest domeniu, dar şi pe fermierii care deţin cea mai mare parte din culturile României.

Vinovate nu sunt numai autorităţile care nu şi-au arătat interesul pentru agricultură, acordând subvenţii foarte mici, dar şi cei care au furat şi distrus sistemul naţional de irigaţii. În egală măsură cu cei numiţi, responsabilili sunt şi fermierii care, imediat după ’89, au influenţat fărâmiţarea majorităţii terenurilor agricole.

În prezent, cei care acum 20 de ani îşi cereau pământurile înapoi vor să facă performanţă în agricultură fără a se asocia cu alţi fermieri, de teama furtului reciproc.

Ţăranii vor fonduri europene fără asociere agricolă

Reticenţa la asociere nu face decât să constitue o piedică în dezvoltare, pentru că asociaţiile familiale agricole ar putea obţine fonduri europene mult mai uşor decât un singur agricultor.

"Odată cu asocierea fermierilor se va vedea şi performanţa în agricultură. Cu ajutorul fondurilor europene vor putea să-şi construiască spaţii de depozitare a cerealelor corespunzătoare", ne-a declarat Nicolae Sitaru, preşedintele Ligii Asociaţiilor Producătorilor Agricoli din România (LAPAR).

Dacă au depozite, fermierii îşi vor putea permite să necogieze un preţ mai bun pentru produsele cultivate şi nu vor mai fi nevoiţi să le vândă la subpreţ la "roata camionului", imediat după recoltare.

Băncile negociază creditele de pe poziţia forte

Faptul că nu avem asociaţii puternice este speculat intens şi de bănci, în cazul creditelor agricole. În condiţiile în care în state europene mult mai dezvoltate marile asociaţii agricole negociază un credit pentru fermier, la noi nici vorbă de aşa ceva. Atâta timp cât finanţatorii vor avea poziţia dominantă, dobânzile la împrumuturi nu vor scădea.

Reticenţa băncilor cu privire la creditarea din agricultură este pe de-o parte de înţeles, având în vedere că domeniul duce o gravă lipsă de investiţii. Faptul că majoritatea creditelor din agricultură se dau pe termen foarte scurt, de câteva luni, este un alt motiv pentru care băncile nu sunt atât de încântate să acorde împrumuturi cu dobânzi mici.

Cum sunt penalizaţi cei care nu-şi lucrează terenul

O altă problemă care are o rezolvare mai neortodoxă pentru cei care nu-şi lucrează terenul este pierderea dreptului de folosinţă asupra acestuia la sfârşitul anului în curs, spune Matei Viorel, preşedintele Federaţiei Naţionale a Producătorilor Agricoli din România (FNPAR).

În Legea fondului funciar 18/1991 (republicată în 1998) se specifică destul de clar că toţi deţinătorii de terenuri agricole sunt obligaţi să asigure cultivarea acestora şi protecţia solului.

În România este vorba despre aproape 3 milioane de hectare de teren nelucrate. Articolul 75 din lege spune că proprietarii de terenuri care nu-şi îndeplinesc obligaţiile prevăzute la articolul 74 vor fi somaţi în scris de primăriile comunale, orăşeneşti sau municipale, după caz, să execute aceste obligaţii. La articolul 76 se stipulează faptul că "cei care nu dau curs somaţiei pierd dreptul de folosinţă asupra terenului la sfârşitul anului în curs".

INEFICIENŢĂ

Lipsa irigaţiilor ne seacă producţiile

Nicolae Sitaru, şeful LAPAR, crede că este destul de greu să ajungem din urmă agricultura europeană, în condiţiile în care noi am avut patru miniştri în unul dintre aceşti ultimi ani. Plus că dacă ar fi să refacem fostul sistem de irigaţii, acesta nu ar mai fi performant.

"În Spania este nevoie de 5.000 de metri cubi pentru irigarea unui hectar de porumb, la noi - doar 1.500 metri cubi. Cu toate acestea, la noi există pierderi şi de până la 70% din apă din cauza infiltraţiilor, pentru că nu avem canalele de apă construite cum trebuie", a mai declarat Nicolae Sitaru.

Costurile de aducere a apei în anumite zone este mult prea mare şi nu este deloc rentabil în comparaţie cu rezultatele producţiilor agricole. Potrivit preşedintelui LAPAR, degeaba se investeşte în România dacă noi nu ştim să păstrăm lucrările făcute.

Mai mult, performanţa agriculturii ţine şi de cum statul face anumite investiţii, dacă le face într-adevăr sau doar pe hârtie.

Procesul de dezvoltare spre o agricultură mai performantă ar fi mai bine pus la punct dacă fondurile europene ar fi mai uşor de accesat de către fermieri. Dacă ei s-ar grupa în asociaţii agricole, ar reuşi să construiască mai multe spaţii de depozitare corespunzătoare pentru cereale care, în prezent, sunt veriga slabă a lanţului

Citiţi şi: Vrem minuni în agricultură fără apă şi subvenţii