Ambasadorii culturali ai Turciei vor iarăşi în Cartea Recordurilor: "troienii" au schimbat, pe scena Sălii Palatului, 2.000 de costume.
Păstrându-şi ambiţiile „grandomane“, trupa de 120 de dansatori a lui Mustafa Erdogan, Fire of Anatolia, a susţinut un show impresionant joi şi vineri, la Sala Palatului. Al cincilea în patru ani, consecvenţă pe care o datorează publicului român, care a cerut insistent bisuri la unele reprezentaţii. „Troya“ îţi ia ochii înainte de a te aşeza în sală, cu cifre exacte, uriaşe: 2.000 de costume (atât de bine lucrate, încât anulează complet senzaţia de butaforie), 450 de tipuri de materiale (însumând 12.000 de metri), 5.400 de mărgele cusute pe haine, 3.000 de monede, 500 de cercei, brăţări şi lănţişoare şi 3.150 de ace pentru păr. Plus un cal troian alb de opt metri înălţime, jocuri complicate de lumini şi 7.200 de ore de repetiţie. Bucureştiul este primul oraş din afara Turciei în care trupa îşi prezintă noua creaţie, „Troya“ fiind prezentată în premieră în aprilie, la Istanbul. Ca la fiecare dintre celelalte spectacole ale dansatorilor turci, Sala Palatului a fost plină.
Bătăliile dansatorilor
Mustafa Erdogan reia povestea din „Iliada“ lui Homer, încercând să facă dreptate unui loc perceput de obicei ca parte a culturii greceşti de oraşe-state, însă situat de fapt în podişul Anatoliei. Cetatea Troiei s-a aflat în partea de nord-vest a Turciei de astăzi, lucru care explică muzica, dansurile şi abundenţa de costume orientale de pe scenă. Spectacolul a început, de altfel, cu o introducere care explică parţial istoria, rulată pe un ecran de pânză transparentă.
Show-ul (împărţit în două acte) a debutat foarte energic, la fel cum s-a şi încheiat, cu scene care confirmă pe deplin cele 7.200 de ore de repetiţie: bătăliile sunt atât de minuţios coregrafiate, încât orice mişcare greşită ar fi însemnat probabil rănirea unui soldat; lovindu- se, săbiile de metal scoteau scântei, în timp ce suliţele aruncate le dădeau fiori celor din primele rânduri. Finalul a culminat cu intrarea în scenă a unui uriaş cal troian, din care chiar au coborât oşteni, şi un dans grandios al tuturor „troienilor“, un amestec spectaculos de culori şi costume. Naiul lui Gheorghe Zamfir a fost coloană sonoră pentru o singură secvenţă, cea de dragoste între Paris şi Elena.
PERFORMANŢĂ Două recorduri pentru „Focul Anatoliei“ Spectacolul de la Bucureşti a fost organizat cu ocazia a „130 de ani de la stabilirea relaţiilor diplomatice între Turcia şi România“, mai exact de la primii ani de după Războiul de Independenţă. După Bucureşti, Fire of Anatolia va porni într-un turneu prin mai multe ţări. Trupa înfiinţată în 2002 a dansat deja în peste 40 de state, în faţa a peste şase milioane de oameni. Energia pe care au investit-o în spectacolele lor (câte opt sau mai multe ore de repetiţii pe zi) le-a adus dansatorilor două recorduri: pentru cea mai rapidă performanţă - 241 de paşi pe minut - şi pentru cea mai mare audienţă la un spectacol de acest gen - 400.000 de oameni în oraşul Eregli.