Experimentele medicale naziste. Cum au încercat naziștii să dezvolte super-oameni, făcând experimente medicale înfiorătoare pe prizonieri de război și prizonieri evrei și rromi
Experimentele medicale naziste. Cum au încercat naziștii să dezvolte super-oameni, făcând experimente medicale înfiorătoare pe prizonieri de război și prizonieri evrei și rromi
Enunțată, pentru prima dată, de către Adolf Eichmann, ”soluția finală” a făcut obiectul Conferinței de la Wansee (o suburbie a Berlinului), desfășurate la 20 ianuarie 1942, sub președinția lui Reinhard Heydrich.
Soluția finală. Experimente medicale ca soluție
Una din ideile exprimate atunci, a fost și aceea ca prizonierii evrei și rromi, dar și din alte categorii, să facă obiectul unor experimente medicale naziste, menite să realizeze ”descoperiri medicale epocale”, în fapt niște crime monstruoase, pe cobai umani.
Medicii urmau să încerce realizarea de transplanturi, crearea de vaccinuri împotriva malariei, ”vindecarea” homosexualității, simularea rezistenței la gaze de luptă, aruncătoare de flăcări, bombe incendiare, hipotermie (pentru uzul Luftwaffe și Marinei Militare Germane).
Un interes deosebit a fost acordat experimentelor pe gemeni, întrucât se intuise ideea că gemenii reprezintă clone umane.
Posibila reușită a clonării și transplanturilor, rezistența corpului uman la încercări extreme erau menite să contribuie la transformarea mitului ”invincibilității rasei ariene” în realitate.
Doctorul Mengele și doctorul Rascher
Căpitanul medic SS Iosef Mengele este autorul principal de experimente pe copii gemeni.
Se estimează că acesta a realizat, în lagărul de la Auschwitz (azi Oswieczim, în Polonia ocupată) circa 1500 experimente medicale naziste pe copii gemeni, în anii 1943și 1944, doar 200 dintre ei supraviețuind.
Mengele a încercat să realizeze chiar ”siamezi după naștere”, adică oameni normali, care să aibă organe comune și părți ale corpului comune, prin intervenții chirurgicale.
În anii 1942 și 1943, în lagărul de femei de la Ravensbruck, pe deținutele femei s-au făcut experimente de transplant.
Acestea au vizat posibilitatea transplantării pe viu a unor porțiuni de oase, membre, a unor organe, țesuturi, nervi.
Practic, rezultatele obținute astfel trebuiau să ajute chirurgia militară de campanie, în sensul că răniții grav trebuiau să fie operați rapid și redați luptei.
Prizonieri în lagărul de concentrare Sachsenhausen, 1938
În lagărele de la Dachau și Auschwitz, doctorul SS Sigmund Rascher a efectuat experimente medicale privind înghețul, hipotermia pe prizonieri sovietici. Războiul din Est începuse.
Prizonierii sovietici erau considerați a fi rezistenți la frig. 300 de prizonieri au participat la circa 400 de experimente medicale naziste, trebuind să facă față frigului extrem (cu mult peste limita înghețului).
Doctorul a încercat creșterea artificială a temperaturii unui om aproape înghețat, prin introducerea acestuia în apă fiartă.
Supraviețuitorii probei de îngheț extrem au fost executați, pentru a se putea studia părțile din creier responsabile cu rezistența la frig.