Pe 12 mai, liderii finlandezi și-au anunțat intenția de a „a solicita aderarea la NATO”. Ministrul de Externe, Pekka Haavisto, a citat invazia Ucrainei de către Rusia drept un punct critic, argumentând că Moscova „a modificat mediul de securitate european și finlandez.”
Aderarea la NATO
Așa cum era de așteptat, și Suedia a anunțat, duminică, că vrea să se alăture vecinului său nordic ca potențial stat membru NATO. Candidatura NATO marchează o abatere semnificativă de la politica externă de lungă durată a Suediei și Finlandei, care din punct de vedere istoric și-au menținut o poziție neutră de echilibru între blocul occidental și Rusia. Indignarea globală față de războiul ruso-ucrainean a condus totuși la niveluri record de sprijin intern pentru NATO atât în Suedia, cât și în Finlanda, precum și entuziasmul comunității internaționale.
Șeful NATO, Jens Stoltenberg, a promis o revizuire rapidă a candidaturii Suediei și Finlandei, aderarea la cele două state ar putea fi aprobată încă din 29 iunie. Aderarea Suediei și Finlandei la NATO ar putea slăbi poziția Moscovei în Europa prin apropierea alianței de granițele Rusiei. Dar extinderea NATO în regiunea nordică va avea și consecințe de securitate pe termen lung, dincolo de efectele imediate ale acțiunilor rusești în Ucraina. Retrăgându-și statutul de neutru, Suedia și Finlanda vor destabiliza permanent echilibrul de putere din Arctica.
Regiunea arctică s-a bucurat de treizeci de ani de pace de la sfârșitul Războiului Rece. La această perioadă de calm au contribuit mai mulți factori non-militari: încălzirea generală a relațiilor internaționale în anii 1990; apariția Consiliului Arctic ca formă de guvernanță cooperativă și sfere civile de interes reciproc, inclusiv conservarea mediului. Cu toate acestea, cel mai important factor în menținerea acestei păci a fost echilibrul constant între interesele occidentale și cele rusești.
În mai 2021, Rusia a devenit președintele Consiliului Arctic (conducerea se rotește între statele membre pe o bază semestrială). Primele zile ale președinției Rusiei au fost marcate de optimismul pentru detensionarea acestor tensiuni ale superputerii din nordul îndepărtat. Moscova și-a inaugurat rolul de lider reafirmându-și angajamentul față de un angajament pașnic, stabil și constructiv cu alte națiuni arctice. De asemenea, a propus priorități pentru mandatul său de doi ani sub titlul „Guvernare responsabilă pentru o Arctică durabilă”.
Începând cu 3 martie, statele membre ale Consiliului Arctic au anunțat în comun un boicot temporar al reuniunilor consiliului. Acest act fără precedent de înghețare a unei țări membre continuă să oprească cooperarea internațională în problemele arctice.
Schimbarea geopolitică
Limbajul boicotului multilateral al Consiliului Arctic lasă deschisă perspectiva unei viitoare reangajări, „în așteptarea examinării modalităților necesare care ne pot permite să continuăm activitatea importantă a Consiliului, având în vedere circumstanțele actuale”. Cu toate acestea, până acum nu există indicii privind o revenire la operațiunile normale.
Dacă Suedia și Finlanda sunt admise în NATO, este puțin probabil ca guvernarea arctică să încorporeze din nou Rusia. Granița dintre Finlanda și Rusia ar deveni probabil o zonă militarizată în regiunea arctică/subarctică, deoarece președintele rus Vladimir Putin a amenințat că va trimite artilerie grea la graniță. De asemenea, ar lăsa Rusia ca singurul stat arctic care nu face parte din NATO, eviscerând echilibrul de interese care a asigurat stabilitatea în regiune în ultimele decenii.
Expansiunea NATO va schimba probabil și narațiunea Rusiei cu privire la postura sa arctică. Până acum, Moscova a susținut că activitățile sale militare în regiune nu sunt amenințătoare. Dorința Finlandei și a Suediei de a adera la NATO este condusă de un calcul interesat al agresiunii ruse. Entuziasmul alianței de a-i îmbrățișa pe acești membri nordici este însă văzut ca o oportunitate de a verifica acțiunile Rusiei în Ucraina și de a transmite un mesaj de solidaritate transatlantică.
Efectele expansiunii NATO resimțite în Arctica subliniază problema procesului de luare a deciziilor în materie de politică externă. Poziția calculată a NATO împotriva agresiunii ruse în Ucraina poate servi doar la schimbarea locului conflictului mai spre nord, potrivit The National Interest.