Scriitorul Norman Manea devine astăzi Doctor Honoris Causa al Universităţii din Cluj, iar joi va primi aceeaşi distincţie şi din partea Universităţii din Bucureşti.
Astăzi, scriitorul Norman Manea primeşte titlul de Doctor Honoris Causa al Universităţii „Babeş-Bolyai“ din Cluj. Joi, va primi aceeaşi distincţie din partea Universităţii Bucureşti. Norman Manea este cel mai tradus scriitor român din străinătate, iar cele peste 50 de volume, dintre care cel mai cunoscut este „Întoarcerea huliganului“, au fost publicate în 20 de limbi. Deşi, oficial, se întoarce în România după 11 ani, Manea a mai venit în România în 2004, şi a mers neştiut de nimeni la mormântul mamei sale din Bucovina.
Născut lângă Suceava, în 1936, Norman Manea, de origine evreiască, a cunoscut în copilărie ororile nazismului, fiind deportat împreună cu familia în Transnistria. A plecat din ţară în 1986, iar în prezent trăieşte la New York, unde este „writer in residence“ şi profesor de literatură europeană la prestigiosul colegiu Bard din New York. În urma dramei emigrării, lui Norman Manea i-a rămas tristeţea din spatele zâmbetului unui clovn atins de durerea exilului, el scriind despre dictatura ceauşistă în cărţile „Despre Clovni: Dictatorul şi Artistul“, „Fericirea obligatorie“ şi „Plicul negru“.
EVZ: Cum vă ating aceste distincţii ce vi se conferă? Norman Manea: Mă atrage întâlnirea cu prieteni scriitori, vechi şi noi, cu cititorii, mai ales cei dintr-o nouă generaţie literară şi cu editorii mei români, cu membri ai corpului didactic universitar. Cât despre distincţii, ele nu sunt nici mai mult, nici mai puţin decât sunt. Oricum, există nenorociri şi rele mai mari decât titlurile academice.
Veţi avea alături doi buni prieteni: Orhan Pamuk şi Antonio Tabucchi. Cum s-au clădit aceste prietenii? Orhan Pamuk şi Antonio Tabucchi vin acum în România datorită mie şi mă bucur că suntem toţi împreună aici. Atât pe Orhan, cât şi pe Antonio i-am cunoscut, mai întâi, din cărţi. Din „Mă numesc Roşu“ al unuia, din „Pereira declara“ („Susţine Pereira“) şi „Requiem“, ca şi din scrierile despre Pessoa ale celuilalt. I-am invitat apoi, pe fiecare, la cursul meu „Maeştri contemporani“, de la Bard College, unde au mai participat, printre alţii, şi Bellow, şi Roth, şi Vargas Llosa, şi Edna O’Brien, şi Kadare, şi alţii. M-am înţeles bine cu amândoi, atât în clasă, cât şi în afara ei, iar cu Antonio am devenit prieteni apropiaţi. Ambii sunt scriitori de mare originalitate, creatori de universuri literare inconfundabile şi captivante. Ambii au înfruntat clişeele politice, corupţia şi închistă rile mintale ale concetăţenilor şi oficialităţilor din ţările lor. Pamuk nu este nici expatriat, nici imigrant. El are un contract pe 5 ani la Columbia University şi trăieşte o parte din an la New York. Domiciliul său este Istanbul, oraşul pe care îl iubeşte şi în care şi-ar dori să trăiască, dar fără tracasările şi primejdiile care îl urmăresc azi. Tabucchi trăieşte şi la Paris, şi în Portugalia, a doua sa ţară şi patria soţiei sale, dar are şi un domiciliu italian, fie şi pasager.
Veţi călători cu Antonio Tabucchi prin ţară. Unde veţi merge prima dată? Între 16 aprilie şi 1 mai, eu şi cu Antonio Tabucchi vom pleca într-o excursie. Este o iniţiativă a Polirom, care ne-a mişcat şi pentru care suntem, cu adevărat, recunoscători. Ne va însoţi, probabil, o echipă a televiziunii române şi o fotografă italiană care va realiza imagini de pe traseu, pentru un album al cărui text va fi scris de Antonio şi de mine. Bucovina mi-e familiară şi aştept să revăd tot ce am lăsat acolo, iar Maramureşul despre care aud şi ştiu tot soiul de minunăţii îl voi vedea pentru prima dată.
TEMĂ
Exilul este a cincea imposibilitate
În lumea noastră contemporană, care este „a cincea imposibilitate“, despre care aţi scris şi aţi vorbit joi în conferinţ a de la Colegiul Noua Europă? „A cincea imposibilitate“ a preluat titlul dintr-un scurt eseu al meu apărut şi în limba română. Porneşte de la un text al lui Kafka despre cele 4 „imposibilităţ i“ ale unui scriitor evreu (mai exact, ale lui Kafka însuşi) de a scrie în limba germană în care, cum ştim, în pofida unor astfel de „imposibilităţ i“ Kafka a creat una dintre cele mai tulburătoare capodopere ale prozei moderne. Am adăugat o a cincea imposibilitate, cea a exilului, la care Kafka gândise adesea şi pe care, în ultimii 20 ani, eu o trăiesc zilnic. Volumul care a apărut în Italia, în 2006, conţine fragmente de interviuri şi eseuri narative despre migraţia scriitorului, care sunt de la „un ţărm la altul“, de la cel al ţării şi limbii în care m-am născut şi am trăit cea mai mare parte a biografiei, la necunoscutul şi incertitudinile exilului.
Rănile şi traumele istorice sunt vindecabile? Cum priviţi ce s-a întâmplat în Kosovo? Chestiunea este dacă aceste răni sunt doar „istorice“ sau reînnoite, din nou şi din nou. Marea dezbatere naţională din Germania de după 1968 este o experienţă exemplară asupra efectelor pozitive pentru un popor care îşi asumă, până la urmă, o analiză profundă a fisurilor din psihicul naţiunii, a impulsurilor tenebroase şi morbide, a dezastrelor ciclice din evoluţia ţării. Şi Japonia postbelică a suferit o transformare radicală, şi Italia. Fostele ţări comuniste sunt abia la începutul unui proces de relativă normalizare, stimulată şi de apartenenţa la Comunitatea Europeană. Să sperăm că efectele vor fi cele dorite. Kosovo a fost un punct conflictual nu de azi, de ieri. Estul şi Vestul au în faţă primejdii mult mai mari decât Kosovo.
"Kosovo a fost un punct conflictual nu de azi, de ieri. Estul şi Vestul au în faţă primejdii mult mai mari decât Kosovo. ", Norman Manea, scriitor
NORMAN MANEA ALĂTURI DE ORHAN PAMUK
Întâlnire
Norman Manea şi-a lansat săptămâna trecută noua serie de autor pe care i-o dedică Editura Polirom. Din cele peste 20 de volume preconizate, au apărut, deocamdată, primele patru titluri: romanul „Întoarcerea huliganului“ (reeditare), poemul „Vorbind pietrei“ şi două cărţi în dialog, una cu Saul Bellow - „Înaintea despăr- ţirii“ - şi alta cu Leon Volovici - „Sertarele exilului“. În curând va apărea ediţia a II-a a romanului „Atrium“. După ce, astăzi, va primi titlul de Doctor Honoris Causa al Universităţii „Babeş-Bolyai“ din Cluj, va urma, la ora 18.00, o întâlnire cu studenţii Facultăţii de Litere, în cadrul Cercului Eranos. Tema este „Trecutul ca ficţiune“, iar moderator va fi profesorul Ştefan Borbely. Mâine, la ora 13.00, la Facultatea de Litere, are loc o întâlnire cu studenţii.