Fotbalul din zilele noastre exclude din start longevitatea unui jucator in cadrul aceleiasi echipe.

Sunt din ce in ce mai rare exemplele de fotbalisti care evolueaza la cel mai inalt nivel, fara sa schimbe tricoul echipei la care s-a format si a scos capul in lumea buna. „Legea Bosman” a revolutionat fotbalul, permitand jucatorului care si-a incheiat contractul sa plece liber la o alta echipa.

Din acest punct de vedere, fotbalistul nu mai este, macar, o simpla marfa la discretia proprietarului. E greu de spus daca Nicolae Dobrin ar fi parasit FC Arges, in cazul in care legile de astazi ale fotbalului ar fi functionat pe vremea sa. Pe legitimatia „Printului din Trivale” sunt scrise doar doua cluburi: FC Arges si CS Targoviste.

„Cati bani imi dati?”

Plecare lui Dobrin langa Turnul Chindiei are si ea istoria sa. In sezonul 1980-1981, cativa oficiali ai clubului targovistean au venit in Trivale sa urmareasca un joc al Argesului. Acestia sperau ca vor gasi intelegere la vecinii de judet pentru a primi o mana de ajutor in lupta pentru promovarea in Divizia A.

Plictisit de fotbal, Dobrin statea in tribuna oficiala. Isi lua notite, pregatindu-se astfel pentru meseria de antrenor. Nu avea decat 33 de ani. Se adunasera insa multe nemultumiri, iar cel poreclit „Gascanul” nu mai dorea sa joace.

I-a vazut, langa el, pe oamenii veniti de la Targoviste. I-a intrebat ce cauta. „Unul-doi-trei jucatori. Vrem sa promovam”, a fost raspunsul. Zambind smechereste, Dobrin le-a replicat: „De ce nu ma luati pe mine?”. Targovistenii au ramas cu gura cascata. „Pai, ai veni?”, l-au intrebat ei pe Gicu, fara sa realizeze daca marele fotbalist a vorbit serios sau doar a glumit. „Cati bani imi dati?”, a intrebat Dobrin, pe acelasi ton linistit.

Nimeni nu stie pentru cati bani a lasat „Gascanul” Argesul si s-a dus in „B”, la CS Targoviste. S-a vorbit de 80.000 de lei. Bani multi in acele vremuri! Echivalentul unui apartament sau a unei masini Dacia 1.300.

Dobrin, ca Maradona Vestea plecarii lui Nicolae Dobrin la Targoviste a uluit lumea fotbalului romanesc. Omul care refuzase sa mearga la Dinamo, in ciuda presiunilor inimaginabile la care fusese supus, accepta exilul din Turnul Chindiei, in Divizia B. „Are 33 de ani. Nu mai poate. D’aia a plecat”, comentau microbistii despre mutarea „Gascanului”.

„A facut-o pentru bani”, spuneau altii. La Targoviste, Dobrin a fost primit ca un rege, insa oamenii nu au crezut in venirea sa pana cand nu l-au vazut pe in teren, in tricoul CS-ului. Principalele adversare ale targovistenilor  in lupta pentru promovare, Petrolul si Rapid, nu au avut, initial nicio reactie.

Ambele tabere sperau ca steaua lui Dobrin sa fi apus. La Targoviste, insa, Gicu a trait o a doua tinerete. A tras dupa el echipa, asa cum avea sa o faca Diego Maradona cu Argentina, in 1986, cand sud-americanii au cucerit al doilea lor titlu mondial, doar datorita geniului celui poreclit „El Pibe D’Oro”.

Gascanul din Ploiesti Stadioanele erau arhipline la toate meciurile celor de la CS Targoviste, indiferent unde evolua noua echipa a lui Dobrin. Televiziunea publica, printr-o decizie incredibila, reuseste sa transmita, fie si pe programul „2”, derby-urile in care Targovistea era implicata. Iar meciurile se disputau atunci duminica dimineata, de la ora 11.00.

Primul mare derby in Divizia B pentru Gicu a fost la Ploiesti, in toamna anului 1980. De doi ani in „B”, Petrolul ravnea la promovare. Istoria obliga echipa Ploiestiului sa se bata pentru un loc pe prima scena a fotbalului romanesc. In dimineata partidei, fanii Petrolului au dat o fuga in Piata Centrala a orasului.

Au cumparat un gascan, dupa care au fugit la stadion. Cu doua ore inaintea meciului, in tribunele batranului stadion „Petrolul” nu mai era loc sa arunci un ac. Peste 20.000 de mii de oameni venisera sa vada echipa favorita, dar si pe marele Dobrin.

Incredibilul Gicu „Gazarii” au inceput perfect meciul si au deschis scorul. De la tribuna I, gascanul cumparat cu doar cateva ore din piata era expus de fanii ploiesteni. Vopsit si imbracat intr-un maiou! „Gascanul” din teren nu era deloc in apele lui. Primise doi „jandarmi” care nu se dezlipisera de el nici la vestiare.

Dobrin nu miscase in front. Timpul trecea in favoarea ploiestenilor. Cu un sfert de ora inainte de final, Dobrin „fura” un balon pe partea stanga si traverseaza terenul pe partea opusa. Trei petrolisti se reped dupa el. Gicu inventeaza insa un calcai magic, iar Economu, coechipierul sau, suteaza, puternic, sub bara! Era 1-1, iar Dobrin facuse o noua demonstratie de virtuozitate.

Din nou acasa Nicolae Dobrin a fost omul providential al echipei CS Targoviste in acel campionat. Cu el in echipa, gruparea damboviteana reuseste promovarea in prima divizie. „Gascanul” a ramas langa turnul Chindiei pana la finalul turului. Cu un parcurs de toamna slab, FC Arges s-a rugat de Dobrin sa revina acasa.

De aceasta data ca antrenor principal. Gicu nu putea ramane imun la suferintele echipei sale de suflet si, pe 5 ianuarie 1982, se intoarce in Trivale. Lumea il dorea, insa, si in teren. Nimeni nu accepta ca marele Dobrin sa se lase vreodata de fotbal. Avea insa 35 de ani si, chiar daca mai putea juca, a decis sa se retraga la finalul campionatului, nu inainte de a-si mai delecta fanii in cinci partide.

Ca antrenor principal al Argesului, in primul sau mandat, Nicolae Dobrin nu s-a facut de ras. La finalul sezonului 1981-1982, FC Arges termina pe locul zece. Anul urmator, echipa „Gascanului” se clasa in imediata vecinatate a podiumului Diviziei A, la patru puncte de Sportul Studentesc, formatie clasata pe pozitia a treia. Urmeaza un loc cinci, iar in martie 1985 urmeaza un nou divort intre Dobrin si FC Arges. Nicolae Dobrin pleaca la Botosani, in Divizia B, dar revine, un an mai trziu, la Pitesti. Nu va mai pleca niciodata.