Exclusiv video. Între nevoi și stare de urgență. Mărturii dureroase: Mai periculos este să nu ai ce mânca

Viața în stare de urgență, în plină pandemie de Coronavirus, nu este ușoară pentru pensionari și nici pentru oamenii care au ajuns pe drumuri, din diferite motive. Sunt printre puținii pe care îi mai întâlnești pe stradă. Și ies de nevoie.

De teamă sau conștienți de riscul la care se expun, în plină pandemie de Coronavirus, mulți români stau acasă și respectă recomandările autorităților. Drept dovadă, în stare de urgență era aproape pustiu când am ieșit la cumpărături, cu adeverința pe propria răspundere în buzunar. În fața supermarketului din apropierea casei am întâlnit trei oameni pe o bancă. Unul este pensionar medical, mi-a zis. Altul, spunea că a fost maistru militar, nevoit, acum, să își asigure existența muncind cu ziua. Celălalt s-a ferit să îmi vorbească.

Pensionarul, Ion Bradu, mi-a arătat o hârtie, o declaraței pe propria răspundere scrisă pe o foaie mototolită, ruptă dintr-o agendă. A venit, zicea el, să își ia cartofi. Mi-a arătat și sacoșa. „V-a întrebat cineva despre declarație, vreun polițist local, vreun jandarm, vreun polițist...”, l-am întrebat. „Da. Dar nu mi-au zis nimic”, a răspuns omul.

Stă singur, spunea el, într-un bloc din apropiere. Nevasta „a plecat la soacră-mea, că e mai sigur acolo”.

Zicea că se păzește de Coronavirus. Stă mai mult în casă. Dar iese la cumpărături.

Lângă el, pe bancă, stătea Ovidiu Romeo Budaciu. Spunea că a fost „maistru militar clasa I”...Ne-a spus și numărul ultimei unități din care a făcut parte.

Dar, spune Romeo, nu se teme. „N-am murit la Revoluție, la Sibiu, n-am murit în Somalia, n-am murit în războiul din Iugoslavia, acolo unde am fost trimis, n-am murit în Angola, n-am murit în Kuweit. Mai periculos este să stau în două camere, la Câmpina, unde am moștenire, și să nu am ce să mănânc...Așa, aici, mă descurc...”, spune omul.

Dacă este să dăm crezare celor spuse de Ovidiu Romeo Budaciu, de 58 de ani, în 2005 a luat 18 salarii compensatorii ca să se privatizeze, dar a întâlnit o femeie, „pe Silvia”. Și a cheltuit toți banii. Acum, a rămas pe drumuri și muncește cu ziua, la piață.

Noaptea, doarme în adăpostul de noapte al oamenilor străzii, de pe bulevardul Theodor Pallady, dar „și la cunoscuți”. Când e cald, păzește piața în timpul nopții. E un om de încredere printre localnici.„Acum, am termen să merg la centrul Pallady seara”, a spus omul.

L-am întrebat cum se păzește de Coronavirus. „Ne-au dat măști și mănuși. Am grijă să fac duș. Dar și cu băutură mă păzesc”, a răspuns.