Dorian Marin (58 de ani) este un român care și-ar fi putut face loc într-una dintre cărțile de aventuri ale lui Jules Verne. A supraviețuit timp de 6 ani războiului din Siria. O poveste exclusiv evz.ro.
Întâmplările trăite de tehnician le-ar umbri pe cele ale personajele din „20.000 de leghe sub mări” sau „Cinci săptămâni în balon”. Fotbalist la bază, devenit antrenor după retragerea din activitate, Dorian a plecat din România, în 2001, și și-a propus să descopere fotbalul exotic.
Ca jucător, a evoluat la Târgu Ocna, ASA Iași, Minerul Comănești, Celuloza Piatra Neamț, Minerul Bălan și Petrolul Moinești. La 29 de ani, în 1989, s-a retras din cauza problemelor pe care le-a avut la un genunchi. Ca antrenor, a fost un explorator: a trecut prin Liban, Eritreea, Ghana, Uganda, Siria, Oman și Nigeria. În 2015, evz.ro vă prezenta aventurile lui Dorian Marin.
Exclusiv evz.ro: Era o perioadă cumplită în Siria, țară măcinată de război. Căsătorit a doua oară, cu o siriancă, românul a rămas în acea parte a lumii, de unde oamenii plecau unde vedeau cu ochii. Evz.ro a discutat din nou cu Dorian Marin, pentru a afla cum a trăit un român coșmarul sirian și cum a supraviețuit haosului creat de luptătorii ISIS.
Se lupta cu echipa Armatei
Antrenorul nu numai că a încercat să supraviețuiască în Siria, dar a și muncit. A locuit în Latakia, o zonă care a fost mai protejată decât Damasc sau Alep. „Nebunia a început în 2011, odată cu plecarea lui Bashar al-Asaad. Au fost ani teribili, dramatici, în care o țară a fost distrusă și s-a autodistrus. La noi, în Latikia, nu a fost atât de rău ca la Damasc sau Alep, dar n-a fost ușor de trăit. Eu am antrenat la Tishrin, echipă care era rivală cu cea a Armatei, Al Jaish. Era greu să le faci față adversarilor, care aveau multe mijloace ca să câștige. Apropo, Costică Ștefănescu, Dumnezeu să-l odihnească, a câștigat cu Al Jaish Cupa Asiei, echivalentul Ligii Europa”, spune Marin.
Paradoxal, deși războiul făcea ravagii, campionatul de fotbal nu s-a întrerupt. „Se juca în două orașe, la Damasc și în Latakia. Dar meciurile se disputau cu porțile închise. Erau maximum 50 de oameni, oficialii... Erau destui fotbaliști străini în Siria, dar după începerea războiului au plecat și normal că n-au mai venit. Au redus și numărul de echipe, de la 14 la 12. La nivel de Siria, fotbalul e în felul următor: poți să le ceri să facă orice, dar să nu-i plictisești cu tactică, pentru că i-ai pierdut”.
Socrii au fost răpiți
Om aflat în mijlocul evenimentelor, Dorian Marin nu poate se spună exact cine erau „băieții buni” și „băieții răi” ai conflagrației. Debandada era totală. „Era haos, nu era vorba numai de ISIS. Zburau rachetele, nici nu știai de cine sunt trase și de unde. Eram la un antrenament și a căzut una la vreo 5-600 de metri de noi. Am fugit ca potârnichile. Acasă, eram în grădină și am auzit o explozie în apropiere. Am înghețat. M-am dus în casă. A mai fost un atentat-capcană cu o mașină, care a făcut victime. Se trăia foarte periculos.
Eu locuiam cu soția și cu băiatul pe care îl am cu ea. La un moment dat, socrii mei au avut mari probleme. Au fost luați ostatici alături de alte persoane și au fost eliberați după negocieri, după un schimb uman. Răpitorii cereau eliberarea altor ostatici”, își amintește românul.
Inflația a luat-o razna
Războiul a adus necazuri la tot pasul, viața de zi cu zi devenind o luptă pentru supraviețuire.
Exclusiv evz.ro: „Mulți oameni din Latakia nu au plecat. Cunoscuți de-ai noștri, ingineri, profesori, doctori, au rămas. Apoi, persoane mai în vârstă au stat pe loc. Unde să se fi dus, după o viață trăită acolo? În 2016 au început necazurile mari. Nu mai găseai strictul necesar, alimente, benzină.
Inflația a ajuns la cote astronomice, de la 50 de lire siriene per dolar, înainte de 2011, la 1.000 de lire, în timp ce salariile au rămas undeva la nivelul de acum 9 ani când a început războiul”.
În prezent, situația este departe de-a se limpezi, iar luptele continuă. „Situația în Siria nu poate fi evaluată global ci pe zone, iar lucrurile se pot schimba în orice moment. Se poate trăi oarecum normal în zona de litoral Latakia, Tartous și înăuntrul țării în Homs, Hama și Damasc. Zona fierbinte este cea din nord-vest dintre Idlib și Hasaka unde armata turcă acționează împotriva kurzilor zic ei...”
Exclusiv evz.ro: Soția antrenorului, care lucra la o direcție financiară din Latakia, a reușit să plece, alături de băiat, și să se stabilească în Germania. Aflat în Anglia, la acea vreme, acolo unde încerca să găsească de lucru în fotbalul britanic, Dorian Marin a plecat și a făcut joncțiunea cu familia în orașul Magdeburg.
În episodul al 2-lea al materialului, Dorian Marin povestește aventurile tărite în Ghana și Nigeria. Cum a scăpat după ce s-a îmbolnăvit de tifos și malarie, cum a supraviețuit unui accident de mașină și cum a fost jefuit în Nigeria. De asemenea, antrenorul afirmă că, pentru a lucra în fotbalul românesc i s-a cerut șpagă!