La 18 ani abia împliniţi, Robert a ajuns deja să fie dezamăgit de ceea ce a văzut până acum în viaţă: „Când mă uit în ochi oamenilor, nu văd stele şi lumină, aşa cum ar fi normal. Ci simbolurile acelea de la aparatele de jocuri. Toţi aşteaptă un jackpot. Cât mai mare”.
Viaţa l-a lovit crunt pe când nu împlinise încă 3 ani. I-a răpit tatăl, singura fiinţă din viaţa lui despre care îşi aminteşte cu mare drag. Dar şi-l aminteşte vag, nu ca pe un om în carne şi oase, ci mai mult legat de câteva obiecte şi întâmplări. „Când am împlinit doi ani, îmi aduc aminte că tata mi-a adus două cadouri: un pistol de jucărie, ca oricărui băieţel şi un dinozaur roz. Mie îmi plăcea dinozaurul, mai mult decât pistolul. Mai ales că şi cânta. În franceză. Melodia aceea foarte cunoscută (fredonează) „Frère Jacques, Frère Jacques, Dormez-vous? Dormez-vous?”
Părinţii lui nu erau deloc săraci. Ba chiar făceau parte din categoria oamenilor înstăriţi. Erau şi persoane publice. Mai ales mama. Brigitte Sfăt. Tatăl, Octavian Sfăt, era proprietarul a două discoteci, a unui restaurant şi a unei firme de catering. Pentru Robert Sfăt, fiul lui Brigitte şi Octavian, viaţa părea că începuse sub cele mai bune auspicii.
Apoi a venit nenorocirea, de care el nu-şi mai aminteşte, pentru că era prea mic. Despre ea , mama sa, Brigitte, a povestit pe o reţea de socializare:
„Într -o blestemată dimineață de joi, cu cinci zile înainte de Crăciun, am plecat de lângă el doar o jumătate de oră, pentru a-i servi mic-dejunul fiului nostru Robert, atunci în vârstă de nici doi ani. M-am întors optimistă și fericită, căci urma să cumpărăm în dimineața acelei zile bradul, deoarece cu o seară înainte am cumpărat împreună tot felul de globuri și ornamente pentru casă noastră dragă, în care nu ne mutasem nici măcar de un an. Urma să fie primul nostru Crăciun, în căsuța noastră mult visată, ca o familie fericită, noi trei… aveam chiar și șemineu…. abia așteptam…. Dar, întorcându-mă în camera noastră, l-am găsit foarte liniștit, cu ochii ațintiți spre tavan, parcă cuprins de niște gânduri de care nu mai putea să se rupă…”
Din acel moment, pentru micul Robert, viaţa s-a schimbat total. Şi a fost dus de vâltoarea ei, trăgând de fiecare dată după ce comitea câte o greşeală, conclizii de om mare.
A dormit de multe ori pe băncile din Herăstrău, deşi ar fi trebuit ca la majorat să intre în posesia a peste 50.000 de euro...
A dormit de multe ori pe băncile din Herăstrău, deşi ar fi trebuit ca la majorat să intre în posesia a peste 50.000 de euro. A cunoscut persoane publice. A jucat tenis cu Ilie Năstase. A ajuns de trei ori la poliţie. A mâncat bătaie. A dat bătaie. A stat la mese îmbelşugate, dar de multe ori a făcut şi foamea. Un copil de vedete, care a avut toate şansele să devină o beizadea, se află acum, la majorat, la răscruce de drumuri. Şi nu are pe nimeni alături ca să-i arate care este drumul cel bun.
Altfel decât ceilalţi copii
Robert Sfăt are o inteligenţă nativă şi un talent aparte de a povesti. După moartea tatălui, a fost luat de bunicii paterni şi crescut la Timişoara.
Încă de la grădiniţă, era altfel decât ceilalţi copii. Atunci, la acea vârstă fragedă, a tras prima concluzie despre viaţă. Extrem de matură şi de valabilă şi astăzi. Mărturiseşte: „Îmi plăcea de o fată. Nu puteam spune că o iubeam. Nu ştiam pe atunci ce-i aia să iubeşti o fată. Nu ştiu cum să spun, eram atras de ea, îmi plăcea şi mă străduiam să fiu mereu în preajma ei. Ea însă, nu mă băga în seamă. Ei îi plăcea de alt băiat. Când am împlinit 5 ani, bunicul mi-a organizat o petrecere la restaurantul rămas de la tata.
A intitulat-o: „Clubul de copii al lui Robi”. Mie îmi place foarte mult muzica. Când trăia tata şi îşi punea să asculte muzică, făceam ca titirezul prin casă. Acum aveam prilejul să o uimesc pe fata de care îmi plăcea. Aproape toată petrecerea am făcut-o pe DJ-ul. Desigur că bunicii au observat. Bunicul, încântat, a spus că trebuie să cumpărăm o păpuşă. A doua zi, am cumpărat-o şi i-am dat-o cadou. În acea zi, fata a stat la grădiniţă numai pe lângă mine. A doua zi era din nou lângă duşmanul meu. Atunci am înţeles că oricâte păpuşi ai cumpăra, nu sunt suficiente pentru a ţine o fată lângă tine. De atunci, nu am mai cumpărat nimănui, niciodată, vreo păpuşă.”
Bunicii mi-au spus că mama este în Germania
„Ca orice copil, întrebam şi eu de ce mama nu vine să mă vadă şi pe mine. Bunicii mi-au spus că este plecată în Germania. În realitate, ea era la puşcărie. Am aflat asta mult mai târziu. Nu ştiu exact pentru ce a fost condamnată. Sincer, nici nu mă interesează. Puteam, desigur, să aflu foarte uşor de pe net. Dar la ce mi-ar fi folosit? Aveam alte preocupări. Pe lângă muzică, îmi mai place şi sportul. Eram atunci la înot. Am şi câteva distincţii primite la câteva concursuri. Am fost şi la fotbal. Dar nu am putut să mă ţin de nimic.”
La 12 ani, viaţa l-a mutat de la Timişoara, de lângă bunici, la Bucureşti. Mama sa se măritase cu Ilie Năstase.
Despre cum a trăit Robert sub acoperişul marelui tenismen şi cum a ajuns să doarmă prin parcuri, în episodul următor.
Foto: Youtube