Doar în ultimele luni statistica a consemnat, impersonal, sinuciderea unui bărbat din Ploiești care se vindecase de infecția cu noul coronavirus și tentativa de sinucdere a unei tinere mame, din fericire nereușită. Ambele pe fondul depresiei, dar de la debutul pandemiei au fost numeroase astfel de cazuri. Pandemia ne-a rescris total viețile, însă din fericire capacitatea de adaptare poate fi modelată. Psihoterapeutul Alina Ciupercovici și psihologul clinician Călin Bârleanu de la Clinica ALIAT Suceava ne îndrumă cum putem să facem față mai bine tulburărilor depresive accentuate de criza sanitară globală.
Un articol de antropologie culturală susținea, la debutul pandemiei, că trăim de câteva generații într-un context mai mult decât prietenos. Chiar că am fi răsfățați de o conjuctură care, invariabil, trebuie pusă în context cultural. Absența conflictelor, a provocărilor specifice vieții ne-a plasat într-un cadru prietenos, așa cum nu a mai existat un precedent. Realitatea afecțiunilor din categoria celor afectează constant, dar nu atât de aproape de ușa după care locuim, a rămas pentru cei mai mulți oameni în plan latent.
Pandemia ne-a adus incredibil de aproape moartea
Pandemia declanșată de Covid-19 a adus suferința și chiar moartea extrem de aproape de intimitatea locului în care trăim, ne refugiem. Spațiul sacru, chiar dacă nu îl privim în acești termeni (locuința a fost și a rămas, din perspectiva etnologilor, un spațiu care evocă inconștient spațiul sacru), a început să-și piardă din caracteristicile atât de importante pentru echilibrul emoțional. Sentimentele de siguranță și liniște, specifice sacrului, au fost perturbate de apariția bolii în pragul caselor.
Cifrele oficiale arată creșteri majore în privința depresiilor și afecțiunilor care evocă anxietate, nu doar prin incidența crescută a informațiilor privind efectele pandemiei, ci și prin modificarea unor cicluri de viață, aparent imposibil de alterat. Rutina are, dincolo de orice îndoială, nu doar riscuri, ci și unele beneficii, dacă avem în vedere paradigma confortului, atât de importantă pentru noi toți. Întreruperea unui stil de viață, a unui program bine pus la punct și exersat ani la rând, apropierea și închiderea alături de parteneri a solicitat în cel mai aspru sens al cuvântului toate resorturile emoționale și de toleranță ale oamenilor. Și, pe cale normală, unele relații, dacă vorbim de cuplu, sau minți, dacă vorbim de indivizi, au cedat, relatează specialiștii de la ALIAT.
Sentimentul de siguranță a fost redefinit din temelii
Sentimentul și conceptul de siguranță, atât de important astăzi, a fost redefinit într-un timp scurt, iar informațiile contradictorii, în cascadă, vehiculate mai ales în mediul online, unde ne-am refugiat ca în niște case fără pereți, au contribuit la reașezarea noastră față de sentimentul siguranței. Natura impredictibilă a bolii, confuzia autorităților și mesajele contradictorii, mutațiile rapide în planuri cu rădăcini adânci, au aruncat mapamondul într-o stare de neliniște care, uneori, a devenit veritabilă depresie. Într-un sens concret, răspunsurile diferite, ca forme de adaptare la stres, mai ales în privința vaccinării, evocă același travaliu de adaptare.
Recunoașterea punctelor vulnerabile e cheia rezistenței
Sentimentele de neputință în fața unor evenimente imposibil de controlat, pot avea în situații speciale, drept consecință, depresia. Recunoașterea componentelor vieții care ne vulnerabilizează reprezintă un pas esențial în eforturile de a repara sau recupera. Asumarea schimbării, alături de cei apropiați, răbdarea în reconectare (atât în dinamica de cuplu, cât și în cea individuală) reprezintă pași reali în stabilirea sau restabilirea unui nou teritoriu al siguranței mental-emoționale.
Oamenii vin la psiholog ca la război
Am observat, acum poate mai mult decât oricând, cum izolarea și dificultatea de a ne conecta cu ceilalți, izolarea, au un impact major asupra oamenilor care vin către Clinica Aliat din Suceava. Perioada aceasta a însemnat, pentru mulți dintre clienții noștri, creșterea sentimentului de singurătate sau a momentelor de abuz trăite în familie. Ne uităm pe statistici, ne uităm și la oameni și ne întrebăm cum oare putem să ajutăm?
Ne dorim să anulăm costurile pandemiei, să ajutăm oamenii să trăiască, nu doar să supraviețuiască, spun experții ALIAT. Oamenii are că vin către noi ca din război, focusați pe supraviețuire, costul fiind depresia lor, anxietatea sau dependența de substanțe. Cel mai greu este să învețe din nou să trăiască pe timp de pace, chiar dacă asta cere timp si resurse pe care simt că nu le mai au.
Răspunsul vine în timp. Ascultă-l, e în tine
Suntem întrebați mult mai des ca înainte de pandemie: ce este depresia? De ce mi-e teamă să vorbesc cu alți oameni? Cum să fac să ies la cumpărături? Ce îmi garantează protecția? Cum pot să mă liniștesc și să dorm mai bine? Tristețea pe care o simt de așa mult timp va trece făcând psihoterapie? Cum o să mă vindec după ce i-am pierdut pe cei dragi? Ce o să fac dacă mă îmbolnăvesc? O să ajung la spital? Cum mă voi descurca? Dacă îmi pierd locul de muncă?
Toate sunt întrebări la care răspunsul vine în timp, încet, într-un proces de vindecare lent. Așa se vindecă depresia. Cu autocompasiune și blândețe. Cu răbdare cu tine și cu sprijin din partea celor din jur, conchid Alina Ciupercovici și Călin Horia Bârleanu.