Exclusiv. Ordinul secret al generalului Iulian Vlad. Mărturia unui fost deținut politic despre fostul șef al Securității / VIDEO

Cu mai puțin de doi ani înainte de căderea regimului comunist condus de Nicolae Ceaușescu, generalul Iulian Vlad, fostul șef al Securității, a dat un ordin prin care a dispus ca un deținut politic să nu mai fie anchetat decât cu aprobarea lui. În exclusivitate, evz.ro a aflat cum a fost descoperit documentul, dar și mărturii inedite despre Lucrețiu Pătrășcanu și Corneliu Vadim Tudor

O întâlnire în parc cu un fost deținut politic, acum în vârstă de 89 de ani, mi-a prilejuit aflarea unui amănunt prea puțin cunoscut opiniei publice. Omul, care a fost condamnat la 15 ani de muncă silnică (din care a făcut 12 ani și jumătate) pentru că era „țărănist și anti-comunist”, a fost protejat printr-o notă semnată de generalul Iulian Vlad, fostul șef al Departamentului Securității Statului, în ianuarie 1988.

Mărturia aparține lui Ion Baurceanu, cel despre care evz.ro a scris, în urmă cu câteva zile, că se plimbă, zilnic, prin parcul în care a murit soția sa.

Multe astfel de relatări, despre partea nevăzută a Istoriei României, sunt dezvăluite în Evenimentul Istoric, singura revistă din țara noastră ce acoperă și evenimentele care au avut loc în perioada regimului comunist și care a publicat, în premieră, „Jurnalul generalului Iulian Vlad”. Un personaj-cheie din viața României ante și post decembrie 1989.

În acest context, mărturia lui Ion Baurceanu vine să completeze fragmente de istorie…

„Am simțit că, de pe atunci, se cam știa că urma să cadă „Pingilică”, așa cum îi spuneam lui Ceaușescu, ne-a mărturisit domnul Baurceanu.

Vârstnicul deținut politic, decorat de președintele Klaus Iohannis în anul Centenar 2018, alături de alți camarazi, a adăugat că a descoperit nota semnată de generalul Iulian Vlad atunci când și-a verificat dosarul întocmit de Securitate, „în urmă cu vreo zece ani”.

„Am vrut să îmi văd dosarul, că greșiseră ăștia cu ceva. Trei zile, nu mult, dar conta. Și, atunci am văzut nota semnată de Iulian Vlad. Că nu au voie să mă aresteze decât cu aprobarea lui expresă. A comandantului Securității Statului, general colonel Iulian Vlad”, ne-a dezvăluit Ion Baurceanu.

Din acel an, 1988, viața lui Ion Baurceanu s-a schimbat, spune vârstnicul deținut politic. La o întâlnire cu generalul Iulian Vlad, acestra i-ar fi mărturisit: „Domnule, suntem adversari, dar eu vă respect. Îmi place cum scrieți!”.

Lacrimile i-au înecat cuvintele bătrânului care și-a făcut cruce când ne povestea…

„Mi-au trimis o carte semnată de Lucrețiu Pătrășcanu, trădătorul ăsta la care dumneavoastră îi țineți bulevardul aicea. Turnătorul ăla..Și mi-au cerut să îi fac recenzia… Și recenzia au trimis-o la Securitate…Așa au ajuns să mă cunoască”, a dezvăluit Ion Baurceanu.

Din vorbă în vorbă am aflat că este autorul cărții „O viață ratată. Un deținut politic în România 1951-1964”.

El a spus că unii din generația sa l-au luat la rost: „De ce publici, mă, acolo?”.  Fie că era revista lui Corneliu Vadim Tudor, fie alte publicații..

„Le-am spus că public și la Arici Pogonici, numai să public”, a fost răspunsul bătrânului deținut politic.

Despre textele publicate în revista lui Corneliu Vadim Tudor ne-a spus: „Nu eram prieten cu VC Tudor. Dar cumnata lui m-a întrebat dacă vreau să public la ei”.

„Am scris și la VC Tudor, la început. Dar s-a supărat și unii m-au acuzat că îi țin partea lui Iohannis. Păi cui să țină partea? Lui Iliescu?”, s-a arătat, revoltat, Ion Baurceanu.

La întâlnirea din parc ne-a povestit și unele din întâmplările prin care a trecut și care i-au marcat viața.

„Am trimis și la Evenimentul zilei un articol pe care mi l-a publicat doamna Simona Ionescu”, ne-a spus, cu mândrie, bătrânul deținut politic.

„Am făcut 12 ani de închisoare și nu am colaborat. Sunt singurul roman care nu a colaborat”, a adăugat Ion Baurceanu, pentru evz.ro.

Așa cum reiese din datele furnizate de Asociația Foștilor Deținuți Politici, Ion Baurceanu s-a născut pe 15 februarie 1931, în comuna Gănești-Murgeni, Bârlad. A fost judecat de Tribunalul Militar București și condamnat la 15 ani de muncă silnică. A executat 12 ani și 3 luni. A fost închis, în această perioadă, în penitenciarele Jilava, Baia Sprie, Cavnic, Zarca, Aiud, Gherla, Periprava și Galați.